Am strâns umbrela, am deschis ușa localului și am intrat, dând ochi în ochi cu chelnerul nostru favorit.
„Bună!” am zis, fluturând mâna liberă.
„Buuu… nă? Oh…,” a spus, scanându-ne pe mine și pe Constantin din cap până în picioare.
Am încercat să zâmbesc, ignorând cum mi se scurge apa din păr direct pe umeri și pe spate, tricoul făcând o treabă foarte proastă ca să absoarbă picăturile.
Poate pentru că deja era leoarcă și nu mai putea absorbi nimic… la fel ca blugii. Și ca adidașii.
Probabil chelnerul, ca și tine acum, se întreba cum am ajuns în halul ăsta de uzi… deși aveam umbrelele în mâini și eram cu mașina.
Well…
Cu două ore înainte, ora 18:30:
Constantin parca mașina lângă noua locuință a unui amic, care ne ceruse ajutorul. Urma să se mute din fosta chirie și avea o grămadă de cutii de cărat.
Așa că imediat cum am terminat munca, am mers să-i dăm o mână de ajutor.
Prietenul nostru a ieșit din mașină, dar înainte să-l urmeze și Constantin, l-am tras mai aproape.
„Nu uita că diseară mergem să mâncăm în oraș. Poate terminăm până în opt cu totul, ok?”
Constantin a aprobat din cap și a deschis portiera, ieșind. Apoi l-am urmat și eu spre portbagaj.
Fiecare a luat câte 1-2 cutii și ne-am îndreptat spre bloc. Urcam înspre etajul 4, iar undeva pe la 2, am auzit un sunet plăcut… oarecum ritmic… ca și cum cineva se încălzea pentru a cânta la tobe.
„Ai vecini cântăreți?” l-am întrebat pe amicul nostru.
„Aș vrea eu… până acum am întâlnit doar admina care m-a avertizat că, dacă vede vreo zgârietură pe pereții holului din bloc, o să dea vina pe mine.”
Frumoasă și călduroasă primire, n-am ce zice…, mi-am spus în gând.
Pe la etajul 3, sunetul devenea tot mai puternic. Deci poate pe acolo locuia vreun pasionat de tobe. Doar că, trecând prin dreptul fiecărei uși, apropiindu-mă, nu părea că sunetele veneau dinspre ele… ci de undeva de mai sus.
Am urcat la etajul 4, simțind cum îmi amorțeau mâinile din cauza cutiei.
Nu avem timp de prea multe pauze, trebuie să ajungem la 8 pentru rezervare, încercam să mă încurajez. Am inspirat adânc și am continuat să merg spre apartamentul amicului, ignorând durerea ascuțită din bicepși, în timp ce tot ascultam prin dreptul ușilor ca să identific sursa muzicii.
Dar când am trecut pe lângă o scară ce dădea spre acoperiș, m-am uitat în sus și… mi-am găsit toboșarul.
„Guys! Cred că avem o problemă. Uite!”
Constantin și amicul respectiv au venit lângă mine și au privit în aceeași direcție. Scara ducea spre o fereastră cu ramă albă și cu vopsea dezlipită pe alocuri…
Aparent, ploaia era toboșarul și geamul, instrumentul. Ploua atât de tare încât nu puteai vedea nimic prin sticlă.
„Ah… fix ce aveam nevoie acum!” a zis prietenul nostru, lăsând cutia lui jos și căutând cheia. „Mâine sunt la muncă… nu pot să-mi iau liber. Și trebuie să mut totul până vineri.”
„Și noi avem o rezervare la 8. Nu putem aștepta să se termine ploaia…,” am spus.
Constantin a rezemat cutia de balustradă, a scos telefonul și a făcut ochii mari.
„Oricum am aștepta degeaba. O să plouă toată noaptea…”
Am intrat în apartament, lăsând cutiile pe unde apucam. Cât îmi întindeam brațele ca să le dezmorțesc, încercam să întocmesc un plan care s-ar termina cu toți trei neplouați…
Însă, după cum ai văzut în începutul emailului, nu prea ne-a ieșit 😂
Vestea bună e că măcar l-am ajutat pe prietenul nostru să se mute. Ne-am îndeplinit obiectivul… chiar dacă niciunul dintre noi nu plănuia să facă asta în timp ce ploaia îl bătea din toate direcțiile.
Moral of the story:
1. Orice situație, plăcută, amuzantă sau neplăcută, poate fi transformată într-o poveste de folosit în content. Depinde de tine cum o zici și dacă știi ce elemente să păstrezi, cum să o structurezi, de unde începi și unde o termini.
2. Foarte rar planurile de pe hârtie arată la fel când le pui în practică. Foarte rar antreprenorii cu care am lucrat s-au gândit la ce obstacole vor întâlni în drum, pentru a le preveni.
De aceea, din practică, m-am obișnuit să caut ”antagoniștii” care ne pot apărea în cale, pentru a avea și planurile B, C, D etc.
Unii ar zice că sunt pesimistă și că văd partea goală a paharului.
Eu una zic că sunt vigilentă și realistă. Și am avut mai mult de câștigat din asta decât să fiu ”flower-power” și să ignor orice lucru nasol care poate interveni pe parcurs.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy, email marketing sau sugestii de îmbunătățit o pagină de vânzare, vezi aici mai multe detalii despre consultanța personalizată, sub formă scrisă:
https://forms.gle/1yoMiatP9xMX8KyY6
Elena