”47,057 de cuvinte. După ce mai trec măcar o dată prin el și scriu ultima scenă, ajunge la peste 50,000,” îi zic lui Constantin uitându-mă pe primul meu manuscris.
Încă nu-mi vine să cred că acum o lună toate lucrurile astea au fost în capul meu și acum sunt pe hârtie. Mă rog, în document în drive, but you got the idea.
”Și îl trimiți la editură?”
”Mai întâi îmi găsesc niște proof readeri, apoi o dau la editură. Sper că în martie îi dau send.”
De la finalul lui decembrie până acum am lucrat la primul meu roman de ficțiune.
Primul draft e aproape gata. Mai trebuie editat ici-colo și scrisă o încheiere, care împacă la final cititorul cu tot ce se întâmplă în carte.
But so far, dacă lucrurile merg la fel ca până acum, la începutul lui martie ar trebui să-l trimit la editură.
Cât timp am lucrat la poveste, am abordat o gândire de marketer.
Nu, nu mă gândeam cum să fac scena cât mai comercială.
Ci mă refer la altceva: am profitat că pot testa ideile din carte și să văd feedback real-time.
În cadrul cursului, se țin ateliere de scris, unde fiecare participant scrie o scenă.
O citește de față cu participanții. Apoi primește feedback tehnic, dar în același timp vede și un feedback emoțional de la participanți.
Scenele importante din manuscris le-am scris acolo, ca să testez ideile. Să văd ce reacții stârnesc.
Dacă reacția era bună, nu mă atingeam de scenă. O puneam în folderul pentru carte și îi dădeam undă verde de folosit.
Așa mi-am confirmat dacă e direcția bună, sau dacă ar trebui să mă gândesc la altceva.
Asta mi s-a părut foarte util.
Când vezi că vreo 6-8 oameni stau hipnotizați și ascultă ce citești, it’s a powerful feeling și îți confirmă că e ce trebuie pentru povestea scrisă.
Poate tu ai impresia că e bună ideea. Dar când vezi că și alte persoane au aceeași reacție ca tine, mergi mai cu încredere pe ideea ta.
That’s it for today. Mă întorc la editatul manuscrisului.
Weekend fain și ne auzim mâine,
Elena Petriuc.