Scriam niște emailuri pentru o clientă, când aceasta îmi scrie pe Whapp următorul mesaj:
”Buna Elena
Iti las aici si siteul meu vechi dar care nu mai exista, unde am pus povestea mea dar nu e updatata. E de acum cativa ani dar am zis ca poate te ajuta. E scrisa de mine deci cumva nu stiu daca e f powerful”
So far, dintre toți clienții cu care am lucrat, am întâlnit 3 categorii:
1. Nu au scris niciodată content să se promoveze – fie încep acum promovarea, fie au lucrat mereu cu cineva.
2. Au experimentat cu un blog și câteva postări de social media, dar mai mult de joacă.
Aici sunt persoane care fie scriu bine și o fac de plăcere. Fie nici nu poți citi cap-coadă textul pentru research, pentru că te tot pierzi pe parcurs și uiți despre ce vorbește.
3. Și-au făcut contentul singuri de la bun început, știu ce vor în aria asta și acum vor să delege.
Clienta asta e din categoria 3. Și din research mi-am dat seama că scrie bine. Așa că intru pe website să văd ce a scris la povestea ei.
Concluzia? Povestea e bună. Emoționantă. Avatarul ei clar ar rezona cu asta.
Dacă e scrisă la nivelul la care o poate face un storyteller? Nu chiar.
Ar fi puțin de lucru la structură. Poate niște tensiune în punctele dificile din viața ei, ca să devină mai puternică. Aș mai schimba niște cuvinte.
În loc de ”eram lipsită de energie” aș scrie ”săream de pe scaunul de birou direct în pat să dorm. Doar că, indiferent de cât de obosită eram, creierul meu nu voia pauză. Deja se gândea la toate lucrurile de făcut pe mâine. Iar dimineața mă simțeam de parcă nu am dormit deloc.”
(da, e o variantă mult mai extinsă la ”lipsită de energie” – dar în storytelling chiar te încurajează să faci asta, e mai visceral)
Însă astea sunt lucruri de finețe. Povestea este bună și asta contează.
Prefer să am o poveste bună cu care să lucrez, decât să am o poveste care nu transmite foarte multe, dar să bifeze fiecare tehnică de storytelling.
Și pot să-ți dau un exemplu concret cu asta:
La atelierele de ficțiune, am momente în care vreau neapărat să scriu ceva horror. Îmi place genul și dacă tema mă inspiră, merg pe asta.
Ca structură de scenă și tehnică, mi se spune că îmi ies bine.
Dar dintre scena mea horror bine executată și o scenă emoționantă dintre o mamă care își protejează copilul de un tată abuziv… cred că suntem amândoi de acord care emoționează mai mult.
Nimic în neregulă cu horror-ul, doar că genul în sine nu e ca să te emoționeze. Ci să-ți iei niște sperieturi și adrenalină.
Când ai o poveste bună în sine, tehnica poate să o facă mai puternică.
Dar când ai o poveste mai slabă, cu tehnici bine executate, nu schimbă prea multe la poveste. Povestea în sine tot slabă rămâne.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc