Când discutam cu un reprezentant de la agenția de Work and Travel cu care am fost în America, mi-a sugerat mie și unei colege să ne angajăm la un restaurant, pt că acel antreprenor mai are încă 3 afaceri.
Și aveam șanse mari să ne dea și al doilea job (cu un job în America te descurci să te întreții. Dacă vrei și să călătorești îți trebuie minim 2).
Așa că am acceptat. Dacă ne putea garanta și al doilea job, treaba devenea mult mai ușoară.
Am ajuns în State.
Am început să lucrăm acolo de vreo 3 săptămâni.
Iar de fiecare dată când dădeam peste antreprenor, îi reaminteam că eu și colega mea ne căutăm second job. Și dacă poate, să ne mai angajeze și în alt loc.
După ce mi-au pulsat tâmplele de nervi la același ”sigur, vă anunț eu” auzit de la antreprenor, eu m-am dus să-mi caut singură ceva.
Am luat centrul orașului dintr-un capăt în altul. Și am mers la fiecare local să aplic pentru un job.
Not the most amazing feeling.
Să fii introvertit și să bați la ușă la mai bine de vreo 12 afaceri, zicând mai frumos principalul mesaj: ”sunt student și mor de foame, pls angajați-mă vă rog frumos, muncesc mult pe mai puțini bani decât un american”.
Dar mi-am găsit al doilea job după o săptămână de când am început să caut.
Iar colega mea încă spera că antreprenorul respectiv îi va da al doilea job.
Și i-a dat.
A primit jobul promis abia 2 luni mai târziu, la final de sezon, când deja te pregătești fie să călătorești, fie să pleci acasă, pentru că nu mai faci bani.
Nu mai vin turiști și nu mai poți lucra la fel de mult ca în plin sezon.
Moral of the story:
Nu aștepta sperând că poate un client se va întoarce cu ceva de lucru către tine. Pentru că nu știi niciodată când se va întâmpla asta.
Ăla e timp pierdut, în care nu ești plătit.
Dacă nu mai ai de lucru pe un proiect, sau primești din an în paști câte ceva materiale de scris, mai bine caută și altceva pe lângă.
Măcar așa faci ce ține de tine să iei proiecte și să ai constant de lucru. Nu te lași în baza altora să-ți ofere ceva.
Nu spun acum că trebuie să dai mesaje la afaceri implorând pentru muncă.
În America a mers asta, pentru că studenții munceau mai mult și pe mai puțini bani decât americanii (deci le convenea ”pitch-ul” meu jalnic de vânzare 😂)
Dar pentru un copywriter… mai degrabă mi-aș vinde serviciile puțiiiin mai profi.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc