Anul trecut în iunie am lucrat pe o lansare de curs, în care principalul focus pe conținut a fost pe storytelling.
Când am auzit asta, m-a uns direct pe suflet. Era fix ce voiam.
Până când am văzut indicațiile.
Pe scurt, sunau așa:
1. Mergem pe storytelling, pe povești inspiraționale și personale.
Sure, I can do that.
2. Vreau să fie descrieri emoționante.
Bifat, facem.
3. Vreau să se simtă tensiunea în momentele de cumpănă.
Okay, știu cum să fac asta.
4. Unde merge, băgăm și analogii ca să explicăm mai bine termenii ce țin de domeniu.
Checked, facem.
5. Pe lângă poveste, să facem și teasing pe ce urmează să lansăm.
No problem.
6. Nu mai mult de 300 de cuvinte. De preferat undeva la 200.
…
……..
………..
……………..
200-300 de cuvinte… TOATE astea? 😅
300 de cuvinte pe puțin ia povestea care respectă indicațiile de mai sus.
Mai bagi o analogie, înseamnă vreo 50 de cuvinte. Mai faci teasing, încă vreo 100 de cuvinte.
500 de cuvinte ar fi limita minimă.
La primul text am încercat să respect fiecare indicație. Nu era cel mai bun text al meu. Era relativ decent, însă îmi lăsa impresia că nu se leagă ideile între ele.
Dar asta a vrut clientul. Asta i-am trimis.
30 min mai târziu vine feedback-ul clientului:
”Cred că ți-ar prinde bine să faci un curs de storytelling, că nu a ieșit cum trebuie.”
*now let’s take a moment of silence pentru lovitura asta sub centură*
În principiu merg către proiecte ce vor storytelling fiindcă îmi place să folosesc povești în content.
Lucrez și să devin autor de ficțiune publicat.
Deci feedback-ul ăla… a durut un picuț.
Un picuț mai mult.
FORK IT, a fost cel mai nasol feedback pe care l-am primit până acum. Niciunul nu a lovit așa rău ca ăsta.
Mai ales că era vorba de ceva la care încerc să devin tot mai bună.
După câteva ture de cameră și inspirații și expirații controlate, mi-am luat telefonul și i-am explicat clientului care a fost problema.
Nu poți băga toate lucrurile respective într-un text de 300 de cuvinte. Și să iasă și cum ar vrea el.
Așa că am căzut de acord să scoatem limita de cuvinte. Am refăcut textul cum voiam inițial. Și le-am făcut și pe restul.
Iar diferența a fost vizibilă.
Textele mai lungi erau mult mai fluide. Mai emoționante. Și mult mai plăcut de citit.
Nu simțeai că era un text scris după un checklist, care avea elemente acolo doar de dragul de a le bifa.
Mi-am amintit de faza asta ieri, când un marketer m-a rugat să-l ajut cu un brief cu idei creative pentru un video.
Și aveam multe idei. Chiar și cum ar putea să filmeze, să treacă de la o scenă la alta, ce să transmită fiecare cadru.
Le-am notat în document. Dar nu le-am impus să respecte totul ca la carte. Dacă au idei mai bune, sunt bine venite și n-ar trebui să fie constrânși de asta.
Fiindcă dacă limitezi foarte mult persoana cu care lucrezi, poate să iasă ceva ce bifează mecanic un checklist.
Dacă lași loc celui care se ocupă să vină cu sugestii mai bune, să testeze și să arate ce știe din experiența personală, poate ieși ceva mai bun.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc