„Autodistructiv.” – îmi spune Constantin când îl întreb despre ce voi scrie emailul de azi.
„Maaaamă, dar de la ce te-ai luat cu asta?”
„Eh… de la perfecționism.”
Un apropo mai subtil de atât nu cred că putea să dea 😅
Daaaar… nu sunt de acord cu el aici. Ci aș zice că depinde.
Dacă dai un scroll pe social media, cu ușurință găsești postări despre cât de nașpa și de toxic e perfecționismul.
De asta, azi o să dau o perspectivă puțin diferită asupra perfecționismului. Și de ce nu-l văd ca pe ceva rău (în limite sănătoase).
Un lucru pe care ți-l pot confirma majoritatea oamenilor care au lucrat cu mine este că mă implic foarte mult în ceea ce fac.
Când mergeam în școală la concursuri, mâncam chimie pe pâine în fiecare zi, cu câteva luni înainte de concurs. Voiam locul 1.
Când am început să învăț copy, orice chestie nou învățată o puneam în practică în aceeași zi câteva ore bune. Și o exersam până când îmi plăcea ce iese.
Lucru valabil acum și pe proiectele clienților.
Și în atelierele de scris ficțiune.
Și într-un program de copywriting, în care sunt antrenor.
Vreau să iasă bine și să fiu mulțumită de rezultat. Dacă nu aș vrea asta, nu mi-aș mai fi bătut capul să mă implic de prima dată.
Sunt o persoană extrem de leneșă când vine vorba să fac ceva ce nu mă entuziasmează.
Și de aici intervine diferența dintre perfecționism toxic și unul sănătos:
Nu la toate concursurile de chimie am luat premiul 1. Au fost concursuri cu premiul 3 și mențiune.
În facultate am avut și restanțe la chimie, deși era domeniul pe care îl iubeam cel mai mult.
Nu orice chestie de copy îmi iese la perfecție.
Nu scriu cele mai faine titluri de emailuri. Scripturile video îmi dau multe bătăi de cap.
Și de fiecare dată când cineva îmi cere un text scurt pentru bannere, simt cum o durere mă săgetează în tâmpla dreaptă.
Nu toți clienții au fost extrem de mulțumiți de mine, oricât de mult am încercat.
Un client se tot băga peste textele mele, pentru că nu-i plăceau cum sună. Altul voia ceva ”mai siropos” (cuvântul clientului), iar eu nu am putut să fac asta. Altcineva considera că nu iau deloc inițiativă.
And I accept that.
Accept faptul că nu de fiecare dată lucrurile vor ieși perfect, oricât de mult îmi dau silința.
Nu mă ascund sub pătură cu audiobook-urile de la Harry Potter, crezând că sunt un fail total că nu mi-a ieșit ceva.
Și nu mă izolez de toată lumea, lăsând vocea din cap să-mi spună că sunt praf.
Știu că atât s-a putut în acel moment și în acele circumstanțe.
Aș fi o persoană foarte nerealistă dacă aș avea pretenția să iasă totul perfect întotdeauna.
După anumite standarde, sunt considerată o perfecționistă. Și asta m-a ajutat să ajung bună pe ceea ce fac.
În schimb, nu am ajuns autodistructivă, pentru că NU mă aștept să iasă perfect. Știu că am făcut tot ce se putea de partea mea și era în controlul meu ca să iasă bine în acel moment. Iar data viitoare lucrurile vor ieși mai bune.
Elena Petriuc
P.S1. Dacă ai nevoie de ajutor pe ceva specific pe un proiect de copy la care lucrezi acum, poți aplica aici pentru consultanță personalizată:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
P.S2. Asta e ziua 45 din provocarea de 100 de zile în care scriu emailuri derivate din cuvinte și expresii random. Expresia de azi a fost: autodistructiv
Dacă participi și tu în provocare și vrei să folosești ”autodistructiv” într-un text cu un insight interesant, let me know cum ți s-a părut și cum a ieșit textul.