„Și tu faci parte din gașca aia de rockeri jegoși din Pașcani, care stau noaptea în cimitir și mănâncă pisici?” – m-a întrebat profa de fizică din liceu, după ce mi-a văzut brățara cu ținte de la mână.
Deja când a zis asta, am început să-mi imaginez prietenii fugind prin cimitir după pisici și sărind peste pietre funerare, ca niște maimuțe îmbrăcate în geci de piele și încălțate cu bocanci.
Iar unul dintre ei trece în fugă pe lângă un grup de oameni, cu lacrimi de telenovele spaniole în ochi, care îngroapă pe cineva.
Și se oprește în dreptul lor, zicând: „Hey, nu-i nevoie să-l îngropați, ne ocupăm noi de el imediat. Pisicile astea se lasă greu.”
Am alungat imaginea din cap și m-am uitat la ea blocată. Chiar voia un răspuns la întrebare?
Am vrut să-i zic că sunt vegetariană și nu mănânc pisici. Dar asta ar fi deschis alte discuții în care nu am vrut să mă bag.
Bine, nici aia cu rockeri jegoși nu era adevărată (sper).
Iar aia cu cimitirul era ceva nou, nu auzisem zvonul ăla până atunci.
Dar acuzația aia cu pisicile chiar a durut.
Și sunt curioasă ce ființă cu imaginație bogată a stârnit zvonul. Că au ajuns vorbele până la liceu nu m-a mirat.
Pașcani este un oraș mic. Nu-i greu să pornești un zvon și în câteva zile toată lumea știe tot ce s-a întâmplat și cine e responsabil.
Ceva foarte nasol dacă faci parte dintr-o gașcă de rockeri.
În schimb, asta e ceva foarte bun în marketing.
Nu zic acum că trebuie să scoți un zvon că mănânci pisici în cimitir ca să afle lumea de tine.
În schimb, dacă faci ceva diferit față de restul e mai simplu să încurajezi oamenii să vorbească, decât dacă încerci să te conformezi și să copiezi ce fac alții din nișa ta.
Să ajungi să faci oamenii să vorbească despre tine și despre ce faci – practic e o reclamă puternică și gratuită. Și ceva relativ simplu de planificat cu puțin research și ceva creativitate.
Dacă ai nevoie de ajutor să vii cu idei diferite față de ce fac alții din nișa ta, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc
P.S1. Yup, povestea e based on a true story 🤣 Aia cu profa de fizică întrebând asta, nu mâncatul pisicilor în cimitir.
P.S2. Asta e ziua 44 din provocarea de 100 de zile în care scriu emailuri derivate din cuvinte și expresii random. Expresia de azi a fost: lacrimi de telenovele spaniole
Dacă participi și tu în provocare și vrei să folosești ”lacrimi de telenovele spaniole” într-un text cu un insight interesant, let me know cum ți s-a părut și cum a ieșit textul.