E 10:50 noaptea și sunt la locul de muncă din America. O atracție turistică în care lucrez ca ticket seller.
Dacă nu vine nimeni în 10 minute, pot închide, verific banii din casă să fie totul în regulă și plec acasă.
Deja de o oră e gol pe aici. Mor de somn și de oboseală și vreau să ajung în cazare până la 12 noaptea, ca să dorm măcar 6 ore.
Mă uit pe camerele din parcare și țin pumnii strânși să nu mai vină nicio mașină, ca să pot închide și să nu prelungesc programul. Dar prin parcare văd o doamnă care vine țintit înspre intrarea în clădire.
Hai că e singură, poate trece rapid prin tur și în 5 minute pleacă, zice vocea optimistă din mintea mea.
Mă uit înspre ușa de la intrare și o văd că se oprește acolo, probabil uitându-se la pancarta mare de lemn cu prețurile. Sau poate crede că închidem.
”Încă e deschis dacă doriți să intrați,” îi spun zâmbind.
Doamna nu zice nimic, dar face câțiva pași înainte în clădire. După cum arată, pare o turistă din Mexic. Merge puțin cam clătinat înspre mine. Iar când ajunge în fața mea, simt un miros puternic de alcool, pe care încerc să-l ignor.
”Bun venit la Lost Temple! Un bilet pentru dumneavoastră, sau mai așteptăm pe cineva?” o întreb, sperând să răspundă că e doar ea. Din experiența mea de până acum, cei din Mexic circulă în grupuri de minim 8 persoane.
Doamna începe să vorbească foarte repede în spaniolă.
”Îmi pare rău, nu înțeleg spaniola,” încerc să-i explic. ”Ați putea repeta în engleză?”
Doamna continuă să vorbească în spaniolă ceva ce doar ea înțelege. Așa că îmi încerc abilitățile de a comunica prin semne. Arăt înspre ea, apoi înspre ticketul de intrare și apoi înspre intrarea din atracție.
Doamna dă energic din cap și spune ”Si, si.”
”Tres dolares,” îi zic arătând 3 degete. Măcar atâta spaniolă știu și eu. Respir ușurată că am rezolvat asta mai ușor decât mă așteptam.
”Oh, no no,” râde și acum dă din cap nu. Ceea ce m-a băgat în ceață și mai tare. Mă uit la ceas și mai sunt 5 minute până se face 11:00.
Atunci îmi vine o idee. Scot telefonul și intru pe Google Translate. Îi scriu în engleză ”cu ce vă pot ajuta? Doriți să vizitați atracția?” și dau să traducă în spaniolă. Apoi apăs pe listen.
”Nah,” face cu mâna și se uită insistent la mine, de parcă ce vrea ea e foarte evident și eu nu reușesc să mă prind.
Deja simt cum îmi pierd răbdarea. Respir adânc și îmi mai încerc o dată norocul cu Google Translate. Luând în calcul că pare că a băut ceva alcool, scriu în Google: „Vreți să mergeți la toaletă?”
Se uită la mine de parcă am întrebat-o dacă are un cadavru îngropat în curtea din spatele casei. Se întoarce cu spatele la mine și iese din atracție. Iar eu rămân și mă uit în urmă, încercând să înțeleg ce naiba a fost asta.
Moral of the story:
Sunt potențiali clienți cu care oricât de mult te-ai strădui, n-ai cum să-i ajuți.
Fie nici ei nu sunt siguri de ce au nevoie. Fie sunt confuzi și nu știu de ce te-au contactat de prima dată, cum a fost doamna de mai sus.
Poți încerca să-i înțelegi. Poți încerca să comunici pe limba lor, în așa fel încât să te înțeleagă. Chiar să depui un efort prea mare pentru câți bani ceri pe serviciile tale.
Cu unii poate ai noroc și devin clienți. Poate chiar clienți ok.
Alții fug spre ieșire. Deși la început încerci să înțelegi ce a mers prost, cu timpul devii recunoscător că a plecat și ți-ai putut continua planurile.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc