Săptămâna trecută am urmărit mai multe studii de caz de pe un proiect de scurtă durată. Ca să văd ce pot include în emailuri.
Înainte să filmeze studiile de caz, persoana respectivă a primit instrucțiuni clare cu ce are de făcut.
I-am pregătit un set de întrebări, ca să fie mai simplu pentru cursant să vorbească de experiență.
Să primească niște direcții cu întrebări ajutătoare. Să nu se bâlbâie sau să se blocheze, neștiind ce să zică.
And guess what? Acele întrebări au rămas uitate undeva într-un Google Docs. Și interviul din studiul de caz a sunat așa:
”Și? Cum a fost cursul?”
”Foarte frumos, recomand. Informații grele, dar interesante și utile.”
Poate pentru un restaurant/local, merge genul ăsta de recenzie pe Google. Deși nici acolo nu ajută atât de mult.
Dar pentru un curs high-ticket? Not so much. Mai ales că studiile de caz au fost făcute după un interval de timp suficient de mare, ca oamenii să vadă niște schimbări.
Mie personal îmi plac și testimonialele spontane, în care se vede că omul e autentic și-ți transmite emoție. Merg folosite în promovare.
Însă, în cazul respectiv, doar 1 din vreo 5-6 studii de caz avea asta.
Dacă tot ai programat cu cineva să faci un studiu de caz video, măcar nu irosi timpul.
Fă un material bun de utilizat. Nu toți oamenii pot discuta liber și să fie Tony Robbins pe video.
Nu toți știu ce te interesează să incluzi într-un studiu de caz.
Pregătește-i niște întrebări ca discuția să aibă câteva direcții clare. Dar lasă loc și de ceva spontan, dacă vezi că interviul duce natural acolo.
Altfel îi trimiți copywriterului niște materiale din care maximum poate să scoată că ”e frumos, mi-a plăcut, recomand”.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc