Bob copywriterul decide că în 2024 vrea să facă o schimbare. Vrea mai mulți clienți și vrea să lucreze la brandul lui personal.
Găsește pe cineva pe FB specializat pe asta.
Pe profilul ei scrie că te ajută să devii cunoscut și să atragi clienți pe social media. Postează zilnic poze cu ea. Are interacțiuni. Pare că știe ce face.
Așa că programează o ședință de consultanță. După ce intră în call și fac cunoștință, personal brand specialist-ul dă share screen și analizează profilurile de social media ale lui Bob.
”Oh vai, avem de lucru aici,” spune aceasta, scuturându-și capul de parcă ar vrea să alunge imaginea cu conturile slab dezvoltate ale lui Bob. Pe față afișează un zâmbet mecanic.
”În primul rând, trebuie să apari în poze. În toate postările. Faci o postare cu față obosită, să vadă lumea că muncești,” continuă aceasta. Deschide un Google Docs și notează planul de content pentru brand personal.
”Ce are dacă fac postări plain text, sau pun poze doar când sunt relevante cu postarea?” întreabă Bob. Până la urmă el e copywriter. E plătit să scrie și vrea clienți pentru scris, nu să-l contacteze firme de operații estetice, oferindu-i operații gratuite doar să-și modifice puțin fața.
”Apoi mai pui o poză cu tine în fața laptopului. Rogi soția să-ți facă o poză să pară că nu știi că te pozează,” continuă femeia, ignorând întrebarea lui Bob.
”N-am soție. Nici prietenă.”
”Nu-i problemă, dacă pui timer la cameră o să pară că e făcută poza de altcineva. Mai pui și o poză cu copiii ca să vadă că ești familist,” spune, continuând să scrie în Google Docs.
”Nici copii nu am.”
”Nu-i problemă, iei de la vecini vreo doi, să pară că-ți plac. Oamenilor le plac familiștii ăștia care muncesc cu copiii pe lângă.”
”Păi de ce să pun poză cu copiii dacă vorbesc de copywriting în text? De ce să pun poze care n-au treabă cu textul?” zice Bob, pierzându-și răbdarea.
Brand personal specialist-ul își aruncă brațele în aer, zguduind laptopul. Apoi își bagă mâinile în păr, ca și cum ar vrea să-l smulgă în orice clipă.
”Serios? În 2024 mai auzim întrebarea asta?!” La cât de iritată pare, Bob se gândește că, dacă erau face-to-face, ar mai fi trebuit să adauge pe listă încă o persoană care îl va omorî în vise. ”E brand personal, dragule. Atunci când îți arăți fața pe social media, construiești o legătură cu audiența ta. Dăăă,” zice ea, dându-și cu podul palmei în frunte.
Încă e sceptic la logica ei, dar o lasă să continue cu sfaturile. Deja are senzația că întâlnirea asta nu-și prea merită banii.
”A, și faci o poză la volan de lambo,” continuă.
”Nici asta n-am.”
Brand personal specialist-ul oftează zgomotos și se uită încruntată la cameră. Bob e din nou recunoscător că toată discuția are loc online.
”Bă băiatule,” zice pe un ton care-i amintește de Dana Budeanu. ”Față de brand personal n-ai. Copii n-ai. Soție n-ai. Lambo nu. Apăi de ce vrei brand personal?”
”Să interacționez cu copywriteri și antreprenori. Și să arăt că sunt bun pe nișa mea.”
Colțul gurii îi zvâcnește, iar ochiul stâng al femeii începe să-i clipească incontrolabil, ca și cum ar face scurt-circuit. Își scutură capul și zâmbetul mecanic purtat pe tot timpul call-ului reapare pe față.
”Hai să lucrăm la fața ta atunci. Cu puțin photoshop putem scoate coșurile. Îți facem maxilarul mai pronunțat, mai masculin. Îți facem o dantură ca-n reclame. Și va trebui să porți niște haine mai colorate, negrul ăsta atrage vibrații negative.”
Bob ridică degetul arătător să o întrerupe. Dacă femeia ar putea băga mâna prin ecran să-l prindă de gât, n-are niciun dubiu că ar fi făcut-o acum.
”Sunt copywriteri cu branduri personale faine, chiar dacă nu pun poze cu fața lor la fiecare postare. Ci doar atunci când e relevant. Alții nici măcar nu-și folosesc numele real, pentru că și-au creat un personaj reprezentativ brandului lor. Și lumea tot îi urmărește.”
”Pof… poftim?” femeia se uită la el de parcă i-a crescut un cap în plus.
”Da, stai că-ți arăt.” Bob îi dă share screen și intră pe LI, unde îi arată niște copywriteri care postează doar text. Apoi pe Twitter, unde a dat peste niște copywriteri care nici nu-și arată fața.
Cu fiecare profil arătat de pe LI, observă că fața femeii devine tot mai întunecată și încruntată.
Iar când a terminat cu Twitter, un mic fum începe să-i iasă din cap. Își lasă capul pe umărul drept, ochii îi clipesc incontrolabil și scoate sunete de nedescifrat.
”Mă auzi? Mai ești acolo?” întreabă Bob după 5 minute de tăcere. Femeia nu răspunde, ci continuă să se uite pierdută la ecran. Pare traumatizată pe viață.
”Hmmm… eu zic să închidem aici,” spune Bob, pregătit să închidă Zoom-ul. ”A, și aștept refund la consultanță.”
Moral of the story?
1. Brand personal nu înseamnă să-ți umpli profilul cu zeci de selfies pe zi. Asta dacă nu promovezi make-up, chestii de îngrijire a feței, ochelari etc.
În alte domenii nu văd de ce ar trebui să faci asta, mai ales când textul postării n-are treabă cu poza.
2. Când cineva îți dă soluții tip alb sau negru și nimic între, m-aș gândi de 2 ori dacă e o sursă de încredere.
Cum a zis și Bob mai sus, sunt copywriteri la care nici nu știi numele real și au branduri faine. Așa cum sunt copywriteri care se promovează strict prin text, fără poze.
Deci se poate și fără să umpli feed-ul cu poze cu tine dacă nu vrei să faci asta.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc