Înainte să trimit emailul de ieri, căutam în drive linkul către povestea cu cele 2000 de refuzuri.
Știam că prima oară am folosit-o pe LinkedIn în 5 mai 2023, acum aproape 2 ani, când limita de caractere a postărilor nu-mi permitea să scriu texte mai lungi. Așa că am atașat linkul către drive în postare.
Dar, înainte să-l adaug în email, am recitit textul cap-coadă și mi-am dat seama că…
Pe alocuri scârțâie un pic execuția. 😬
Nu-mi plac deloc tranzițiile între propoziții. M-am luptat cu mine să nu intru pe poveste să modific.
În alte părți aș formula diferit. Nu mă încântă cum sună textul citit cu voce tare.
Și nici timpul prezent nu mă mai atrage ca înainte. Acum prefer să folosesc trecutul, la imperfect sau perfect compus.
Și, deși e vorba de aceeași întâmplare, probabil acum dacă aș rescrie textul, ar suna diferit.
Dar totuși… ieri am decis să nu-l refac.
Nu pentru că îmi era lene sau aveam altceva de făcut.
Ci fiindcă ăsta e motivul pentru care am început să scriu zilnic: ca să-mi îmbunătățesc execuția.
Deși acum nu-mi place așa mult cum a ieșit acea poveste, iubesc să văd o evoluție. Îmi place să recitesc texte de acum 1-2 ani și să realizez că acum l-aș putea face mai bine.
Înseamnă că n-am muncit degeaba zilnic scriind câte un text pentru mine ca antrenament, nu pentru clienți.
Pentru că scrisul e o abilitate ca oricare alta.
Dacă vrei să devii mai bun, scrii constant și alegi anumite arii pe care vrei să le îmbunătățești.
Iar în timp poți relua textele tale vechi, poate te cringiuiești un pic când le recitești, dar vei fi mândru că acum poți face mai bine și munca ta a dat roade.
N-a fost degeaba.
Dacă ai nevoie de ajutor sub formă de consultanță pe partea de copy, email marketing sau sugestii de îmbunătățit o pagină de vânzare, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc