În primul film John Wick, în care un asasin vrea să se răzbune pe fiul unui fost angajator, din cauză că i-a omorât câinele și i-a furat mașina la scurt timp după ce i-a murit soția, este o fază în care fostul angajator vrea să prevină asta.
Și decide să-l sune pe John:
”Bună, John!”
De partea cealaltă a telefonului nu se aude niciun sunet.
”Am auzit despre soția ta și îmi pare rău. Condoleanțele mele! Se pare că soarta, sau întâmplarea, sau doar nenorocitul de ghinion au făcut ca drumurile noastre să se intersecteze din nou.”
Niciun sunet sau cuvânt din partea lui John.
”John?”
Nimic.
”Haide să nu ne coborâm la instinctele noastre primare și să rezolvăm asta ca niște oameni civilizați, pentru a merge mai departe —”
John închide în mijlocul frazei. Iar fostul angajator, Viggo, lasă resemnat telefonul jos, se sprijină de masă și expiră.
”Ce-a spus?” întreabă asistentul lui Viggo.
”Destule.”
Poți urmări aici scena, are 1 min și jumătate.
Moral of the story?
Și tăcerea e un răspuns, poate mai puternic decât cuvintele.
Când un potențial client nu-ți mai răspunde zile întregi după ce i-ai trimis oferta, apoi te lasă cu seen la follow-up, ăla e un răspuns.
Sau când spune că revine cu niște materiale ajutătoare, îi dai un reminder, dar trec 2 luni de zile fără un semn din partea lui, și ăla e un răspuns.
Sau dispare brusc și nu-ți mai răspunde la mesaje săptămâni la rând după ce i-ai trimis factura… sunt cam mici șansele să o plătească.
În situații din astea, e mai bine să accepți că e posibil să nu mai primești un răspuns verbal.
Ci mai degrabă ține de tine să traduci tăcerea lui, ca apoi să te concentrezi pe căutat alți clienți care chiar au nevoie de serviciile tale.
Dacă ai nevoie de ajutor sub formă de consultanță pe partea de copy sau sugestii de îmbunătățit o pagină de vânzare, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc