În aprilie, am cunoscut o persoană din cursul de ficțiune. Abia începuse noua serie.
Și m-a surprins plăcut cât de motivată era. Era la primul modul și deja îmi povestea de cele 5 cărți pe care voia să le scrie, cui să le dedice și când vor fi gata.
Avea niște obiective care mie personal îmi dădeau palpitații.
Când începusem eu cursul, știam că vreau să încerc să scriu ficțiune. Știam că-mi place. Voiam să fac un manuscris să văd ce iese, dar dacă mă întrebai de la început câte voi scrie, cum și despre ce… pauză.
Nu mă gândisem așa departe.
La al doilea modul, observasem că acea persoană n-a mai venit. E ok, life happens. Poate n-a ajuns și recuperează online.
Nici la al treilea n-a mai venit. Și nici la al patrulea.
Ieri am aflat că s-a retras din curs. Și-mi dădea cu virgulă vestea, cum poate cineva atât de hyped și motivat la început să renunțe?
Probabil a crezut că va fi mult mai ușor.
Probabil entuziasmul de la început s-a scurs.
Sau și-a pus obiective mai mult bazate pe emoție, fără să ia în calcul că va fi și multă muncă.
Asta e principala problemă pe care o am când cineva îți spune ”dream big, sky is the limit, pune obiective mult mai îndrăznețe decât crezi că poți atinge.”
Pentru unii poate funcționează.
Alții poate au nevoie de obiective puțin mai raționale, ca să nu cadă în depresie, să nu facă 5 atacuri de panică pe săptămână și la final de lună să nu fugă în munți, izolat de toată lumea, că nu mai suportă presiunea pusă.
E ok să începi ceva nou cu pași mici.
E ok să nu vrei să devii J.K. Rowling într-o săptămână.
Și e ok să nu tragi de tine să iei 20 de clienți deodată, din prima săptămână în care faci copy.
Mai bine iei obiective mai mici, pe care le poți realiza și la final încă ești sănătos mental și încă vrei să continui să faci acel lucru. Decât să fii Superman și să atingi zgârie-nori de obiective de ieri.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc