De anul ăsta am descoperit niște boardgames cu detectivi, create de 2 absolvenți la medicină. Și nu e simplul joc de găsit răspunsuri la ghicitori, ci e super interactiv.
De exemplu, la un boardgame jucat ieri trebuia să sunăm numărul de telefon al unui Spital de Psihiatrie și răspundea un robot, care ne dădea detalii despre loc și pacienți.
Sau la altul au creat un întreg site codat cu chat-uri între vrăjitoare.
Sau să intri pe un site să vezi situația conturilor bancare ale suspecților.
Pe scurt, se vede că și-au dat silința să facă niște jocuri faine. N-au mers calea ușoară.
Așa că am intrat pe site-ul lor să caut ce alte jocuri mai au.
Și am scrolat la secțiunea Despre, să aflu mai multe despre fondatori. Iar acolo menționează și diferențiatorul lor:
experiențe unice la prețuri accesibile. 100% hand-made.
Acum, după ce am jucat, am înțeles cu adevărat la ce se referă prin experiențe unice.
Menționat simplu, fără alte explicații sau exemple, sau chiar testimoniale care să spună ce anume e unic, nu mi se pare cel mai bun diferențiator.
Unic poate fi orice. Și poate fi menționat de toată lumea. Chiar cred că deja o dă în clișeu, la cât de des am auzit în promovare cuvântul ăsta.
Mai ales că în cazul lor au cu ce să lucreze la un diferențiator bun. La câte boardgames am jucat în 27 de ani, niciunul nu m-a ținut așa prinsă 3 ore ca să rezolv un mister, pe care au încercat să-l facă cât mai real.
Dacă chiar n-ai cu ce lucra la diferențiator, înțeleg să mergi pe varianța ușoară, cu ceva vag. Dacă n-ai cu ce, n-ai cu ce.
Dar când ai un produs fain, cu o experiență pe care n-o vezi la alte jocuri obișnuite, merită menționat un diferențiator mai puternic.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc