”Sper că nu te deranjează, am un call la 5. Am aflat azi la 1,” îmi zice vărul meu, conducând spre Pașcani.
”Sigur, vrei să oprim undeva?” îl întreb.
”Neh, doar să-mi deschizi laptopul și să-l ții în brațe.”
”Okay. Credeam că în corporații nu te trezești cu call-uri spontane,” îl tachinez.
”Încă la mine e bine, că e după-masa. Un coleg e din Nebraska. A primit mesajul undeva la ora 5 dimineața. E bine dacă-l vede la timp și intră în call.”
Oh boi, dacă eram eu în locul colegului din Nebraska, până în 9-9:30 nu vedeam mesajul :)) Pentru că nu-mi verific mesajele până în ora aia, deși sunt trează.
Prefer să mă ocup de ale mele: ficțiune, citit, scris.
Am avut un manager pe un proiect care s-a încheiat și făcea lucruri similare. Venea din mediul corporatist și ignora faptul că toți din echipă eram freelanceri.
Mă trezeam random cu notificări de call-uri pe email, fără niciun anunț înainte.
Prima dată am zis că s-a întâmplat. A uitat să anunțe din timp, a greșit și el. Atâta timp cât nu devine un obicei, e ok.
S-a întâmplat și a doua oară. Și s-a nimerit să fie și un call inutil, din care n-am plecat cu nimic concret.
Iar a treia oară am contactat direct clientul, pentru că eu nu lucrez așa. Și am căzut de acord să fie anunțate și discutate call-urile înainte, nu pe stilul corporate că ”timpul tău e al meu și pot să programez când vreau eu call-uri.”
Problem solved.
So far, ăsta a fost singurul caz de genul. În rest, fac call-uri când chiar e nevoie, sau clientul cere asta în mod specific.
N-am fost și mă îndoiesc că voi fi adepta principiului: ”Avem o problemă? Hai la un call.”
Pentru că de cele mai multe ori nu ajută atât de mult. Rareori am avut apeluri care chiar au scos idei extrem de faine, la care nu cred că puteam ajunge pe cont propriu.
Iar acele call-uri măcar au fost anunțate din timp, cu o pregătire înainte. Nu spontane.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc