Unul dintre cele mai nasoale joburi pe care le-am avut vreodată a fost de hostess, într-un restaurant în America.
Am lucrat acolo vreo 6 săptămâni, până mi-am băgat picioarele și am plecat.
Asta pentru că locul de muncă era toxic. Și managera… *thinks how to say this in a nice way*… avea probleme cu mood swings.
Dimineață ești angajatul ei preferat. Seara te dă afară. Iar mâine te cheamă iar la muncă (nicio exagerare, asta chiar s-a întâmplat cu o colegă 😅)
Într-o seară, aproape de închidere, mă duc în bucătărie să văd dacă pot face rost de niște mâncare. Și găsesc un bol de cartofi prăjiți.
Încep să mănânc, vorbind cu cel de la spălat vase, când un prieten bucătar vine la mine și-mi ia bolul din mână.
”Nu-mi spune că ai mâncat cartofi,” spune pe un ton îngrijorat.
”Ba da, de ce?”
”Sunt expirați de vreo 2-3 luni.”
…
…
…
Știi senzația aia când afli ceva scârbos despre mâncarea ta și parcă vrea să vină înapoi din stomac? Asta am simțit când am aflat vestea. Și apoi realizez că azi clienții restaurantului au avut multe plângeri despre cartofi și se creează conexiuni în creierul meu.
”Asta… au mâncat clienții azi? Managera știe?” îl întreb.
Prietenul meu nu spune nimic, doar confirmă din cap.
Tot în aceeași seară, după ce am terminat munca și merg cu prietenul respectiv spre ieșire, trecem pe lângă barman. Acesta are ceva sac cu praf alb, pe care îl toarnă într-o oală mare, cu apă fiartă.
”Ce face barmanul acolo?” îl întreb pe prietenul meu.
”Limonada.”
Inițial cred că glumește și aștept să râdă. Dar după fața lui îmi dau seama că spune adevărul.
”Dar praful ăla nu seamănă cu lămâile.”
”Limonada aia n-a văzut o lămâie reală.”
Well… după informațiile din acea seară, nu m-am mai atins de absolut nimic din restaurantul ăla. Nici apă, veneam cu ea de acasă. Și la scurt timp mi-am dat demisia.
După ce descoperi ce se află în spatele cartofilor fain rumeniți și a celei mai lăudate limonade din restaurant, te gândești de 2 ori dacă vrei să le mai încerci.
Cam așa e și cu proiectele de copy.
De multe ori, din exterior un proiect poate părea foarte fain. Par să știe ce fac. Te asigură că au strateg, au project manager pt organizare. Crezi că lucrurile se vor mișca.
Când ajungi pe proiect, îți dai seama că îi ia o lună clientului să-ți semneze contractul.
Strategul habar nu are ce are de făcut. Pierde timp în call-uri discutând lucruri, fără să ajungă la o concluzie sau un plan de acțiune.
Iar project managerul nici nu știe ce produse vinde afacerea, ca să poată gestiona proiectul.
De asta perioada de probă este sfântă. Ca să afli lucrurile astea înainte să te bagi pe un proiect long term.
Dacă ești ok să lucrezi cu ei, go for it. Măcar ești conștient de părțile negative.
Dacă nu ești ok să lucrezi cu ei, poți pleca de la început și nu pierde nimeni timpul.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc