Sunt la laptop și lucrez la niște emailuri pentru un client, când îmi sună telefonul.
Pe ecran îmi apare un număr pe care nu l-am salvat în agendă, iar, în mod normal, nu răspund dacă nu aștept vreun colet. Dar luând în calcul că ne luăm apartament și ar fi putut fi cineva de la bancă, agentul, notarul sau proprietara, îmi asum riscul și răspund.
”Bună ziua!” se aude de pe partea cealaltă o voce de bărbat.
”Bună!”
”Mă numesc Cătălin și împreună cu echipa mea organizez un eveniment despre sănătate, la care vreau să vă invit. La finalul evenimentului, fiecare participant va primi garantat un smartwatch gratuit. Este adevărat că locuiți în orașul Brăila sau în apropiere?”
”Stau în Iași,” îi răspund sec, sperând că acolo se încheie discuția. Nu știu de ce, dar ceva din vocea lui îmi pare foarte suspect.
”Am înțeles, locuiți în Iași. Înseamnă că stați la o distanță de 3 ore și 49 de minute de Brăila, corect?”
Întrebarea aia m-a blocat complet.
Nu pentru că domnul a fost extrem de precis cu aproximarea timpul, sau că nu știu exact cât de departe e Brăila, ci fiindcă mi-am dat seama ce mi se pare dubios.
Vocea sună ciudat.
E o voce foarte similară cu cea de robot de la Customer Support-ul firmelor mai mari.
”Presupun… nu știu, n-am avut treabă acolo până acum…,” îi zic după o scurtă pauză.
”Am înțeles, n-ați mai fost în Brăila. Din Iași până în Brăila se poate ajunge cu autobuzul, cu trenul sau cu mașina personală, iar drumul poate varia între 3 ore și 49 de minute și 4 ore și 51 de minute. Înseamnă că locuiți relativ în vecinătatea orașului și ați putea participa…”
După răspunsul ăla am închis telefonul 😅
Și am stat să număr greșelile pe care le-a făcut ”Cătălin” într-o conversație telefonică ce abia a durat 2 minute:
1. Nu mi-a dat detalii despre ce eveniment de sănătate este vorba.
Sănătatea implică topicuri de la nutriție, până la operații pe inimă și medicamente nou descoperite.
Bine că la durata drumului a fost extrem de precis, dar unde chiar trebuia să dea detalii nu a oferit.
N-a precizat nimic despre ce se va discuta acolo, decât că mă voi alege cu un smartwatch. Și, personal, nu consider că asta e cea mai bună metodă să aduci oameni cu adevărat interesați despre ce se face acolo.
Mai ales că voia să fac un drum de 4 ore cel puțin ca să particip. 8 ore dus-întors.
E un efort prea mare pentru ceva despre care nu știu nimic. Și pentru cineva în care nu am încredere.
2. A abordat greșit obiecțiile.
Dacă evenimentul chiar era mișto și mă interesa, aș fi făcut acel drum. ”Cătălin” a crezut că aia e obiecția mea, când de fapt principala mea obiecție era:
De ce să particip la ceva despre care nu știu nimic și la care m-a invitat un străin ce mă îndoiesc că e om?
O persoană cu un minim de cunoștințe în vânzări probabil și-ar fi dat seama de asta. De aia nu strică și o părere umană înainte să punem AI-ul să se descurce singur.
3. N-a precizat de unde are contactul meu.
Când contactezi pe cineva necunoscut, ajută să spui de unde ai numărul/adresa lui de email. Îl face să lase garda jos puțin.
La mine garda era înaltă cât 242 km, fix cât distanța dintre Iași și Brăila. Nu știam numărul de telefon, vocea era suspectă, răspunsurile la fel și habar n-aveam despre ce e vorba.
De fapt nici acum nu știu cum au făcut rost de numărul meu 🤷
Dar un lucru e clar. Dacă așa lucrează agenții de vânzări AI, înseamnă că meseria asta e safe în continuare.
Dacă ai nevoie de ajutor sub formă de consultanță pe partea de copy sau sugestii de îmbunătățit o pagină de vânzare, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc