”Mamă, cum ai încheiat-o… ce cliffhanger urât,” a zis Constantin, citind capitolul de ficțiune de ieri. ”Ai de gând să continui povestea, nu?”
”Nu știu, poate…,” am ridicat de umeri, căutând ceva pe laptop. ”Nu m-am gândit așa departe.”
”Da’ e așa nașpa să lași omul fără să știe ce se va întâmpla în continuare! Cum să lași povestea așa?!”
Well, îmi pare rău să o zic, dar cineva trebuie să o recunoască:
Cei ce scriu ficțiune SUNT nașpa!
Îți stârnesc curiozitatea la finalul unei povești, ca apoi să aștepți 1-2 ani să scrie continuarea (sau 14, în cazul ultimei cărți din Game of Thrones 🙄). Asta dacă o mai scriu…
Te mint pe față și te fac să crezi că urmează să se întâmple ceva în plot, ca apoi să-ți spună că de fapt e total invers.
Ascund intenționat detalii de tine, ca apoi când le afli să te șocheze până în oase.
Omoară personajele tale preferate.
Creează personaje care te irită atât de tare încât speri ca în orice secundă să pățească ceva și să dispară.
Te fac să râzi și să plângi în doar câteva pagini, că nici tu nu știi ce se întâmplă cu tine.
Sau, folosesc cliffhangere care nu te lasă să dormi până când nu afli răspunsul.
Și totuși suntem atât de sadici încât citim în continuare 🤔
Așadar, cu avertismentul că e un cliffhanger la finalul capitolului, poți intra aici să-l citești pe riscul tău, în cazul în care n-ai făcut-o deja.
Enjoy!
Elena Petriuc