În 2021 am citit Confesiunile unui om de publicitate, de David Ogilvy, din care mi-am luat mai multe notițe.
Pe o parte din ele am trecut dimineața asta, amintindu-mi de o poveste de-a sa.
Concura pentru un cont al unui asociații de producători de mătase artificială. Și avea 10 minute să-și prezinte propunerea, înainte ca cineva să sune dintr-un clopoțel ca să intre alt reprezentant al altei agenții.
Și înainte să-i arate oferta, i-a pus niște întrebări:
”La câte dintre utilizările mătăsii artificiale trebuie să facă referire în campanie?”
Răspuns: anvelope, țesături, produse industriale, îmbrăcăminte pentru femei, pentru bărbați etc.
”Care e bugetul?”
Răspuns: $600.000
”Câți oameni trebuie să-și dea acordul pentru reclame?”
Răspuns: cei 12 producători.
”Puteți să sunați din clopoțel.”
Concluzia lui Ogilvy: Prea mulți șefi, prea multe obiective, prea puțini bani.
Cartea a fost publicată în 1963, but heck, pe unele proiecte încă e valabilă concluzia aia.
Aș adăuga în plus și lipsa de organizare + comunicare.
Nimeni nu știe mai exact ce are de făcut, darămite ce responsabilități au alte persoane.
Nici nu știu să ceară ce au nevoie.
Și nici măcar ce colegi din echipa internă au 🤷
De asta, recent, am ajuns la concluzia că mai bine iei proiecte mai mici, dar compacte. Proiecte în care îți e clar cu cine comunici și cine își dă acordul (de preferat nu mai mult de 2-3 persoane).
Decât să te bagi în proiecte în care nici măcar antreprenorul nu mai știe ce oameni are lângă el sau ce face fiecare. Iar toată echipa aleargă dintr-un loc în altul ca niște găini cu capete tăiate.
Da, poți învăța multe chestii faine pe proiecte mai mari.
Dar dacă te doare capul când îți sună Whatsapp-ul cu mesaje și numeri orele până la weekend… e un preț cam mare de plătit pentru o experiență care se poate câștiga și în alte feluri.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc