”Te avertizez de la început, n-a fost o zi bună pentru descrieri azi,” îi zic moderatorului de la atelierul de scris ficțiune de aseară, înainte să citesc scena.
So far, când scriu ficțiune, știu că descrierile nu-mi vin natural.
E aria la care mă străduiesc cel mai tare, până când o să ajung să-mi vină natural în viitor prin lots of practice.
”Adică… n-ai făcut deloc descriere de personaje sau de cadru?” mă întreabă.
”Ba da, dar nu sunt cele mai bune descrieri ale mele,” îl lămuresc. ”Se putea mai bine la capitolul ăla, dar azi nu.”
Moderatorul începe să râdă și încearcă să mă încurajeze: ”E ok, nu toate zilele sunt zile pentru descrieri bune.”
În final scena a ieșit simpatică, chiar și cu descrierile alea puțin forțate. N-au fost cele mai bune descrieri, dar îi dau dreptate moderatorului.
Nu toate zilele sunt zile pentru descrieri bune.
Așa cum nu toate zilele sunt zile în care îți zboară mâna pe tastatură când faci copy.
Nu în toate zilele îți iese un text atât de bun, că te miră și pe tine cât de wow a ieșit în final.
E un achievement că măcar ai reușit să faci ceva, deși psihic parcă te zgârie puțin pe alocuri.
Mi-a luat ceva timp să mă împac cu ideea că nu orice text iese un masterpiece.
Însă orice text scris e mai bun decât un text care zace în minte, până când ești pregătit să-l scrii și să iasă bun din prima.
De asta există primul draft. Ca să arunci tot ce îți vine acolo și să ai un punct de plecare pe care să-l finisezi.
De asta există al doilea draft. Ca să vezi cum ideile prind sens și se leagă ceva frumos.
Că sunt mici detalii care scârțâie pe alocuri, se repară prin practică. Și cel mai probabil cei care citesc textul nici nu-și dau seama că ți se pare ceva puțin bușit.
Atâta timp cât e o idee bună, ceva util sau fun to read, e important să-și atingă obiectivul.
Detaliile de finețe ca să iasă mai bun textul se pot repara în timp.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc