„Omg, omg, omg, fata aceea mănâncă Reeses?!” l-am întrebat pe Constantin, cât urcam pe scările rulante din mall, și i-am indicat înspre o masă de jos, de la parter.
Acolo stătea o fată care desfăcea un ambalaj portocaliu pe care l-aș recunoaște de la kilometri distanță.
„Așa pare,” a răspuns.
Deja simțeam gustul de ciocolată și de unt de arahide pe limbă… gust pe care am și uitat când a fost ultima oară când l-am savurat…
Trebuie să aflu de unde le-a luat!
(din păcate, sau din fericire pentru sănătatea mea, se găsesc greu în Iași)
„Vreau să mă duc să o întreb de unde le are!” i-am zis lui Constantin, ignorând nodul din stomac provocat de ideea de a aborda o persoană necunoscută.
Pentru Reeses aș face asta!
Dădeam să cobor pe scări, dar Constantin m-a prins de mână.
„Hai mai întâi în supermarket ca să facem cumpărăturile. Vedem dacă sunt acolo și după aia o întrebi.”
„Dar… dar… VREAU REESES!”
„Și o să ai, după ce facem cumpărăturile.”
Deși inima mea striga să nu-l ascult și să cobor scările, am cedat. Am mers în supermarket, unde am căutat pe toate rafturile, sperând să găsesc acel produs.
Nimic. Nada. Zero.
Cum am terminat cumpărăturile, am alergat spre scările rulante ca să cobor spre masa unde stătea fata aceea.
Doar că… nu mai era acolo. 😭
Am plecat acasă fără Reeses…
Moral of the story:
În engleză există expresia „if you snooze, you lose” care descrie perfect situația.
Și, în același timp, descrie multe situații prin care trec freelancerii.
De exemplu, află de un proiect care le atrage atenția, dar ezită să aplice din diverse frici.
Poate cred că nu respectă toate criteriile cerute de antreprenor.
Poate cred că nu au suficientă experiență.
Poate le e teamă că se vor lupta cu alți freelanceri pentru proiect, posibil mai buni ca ei.
Și așa ajung să piardă ocazii super mișto de a lua proiecte care s-ar putea să-i ajute mult în carieră…
Doar din cauză că ezită.
Sau altcineva îi descurajează să facă ce și-ar dori.
Personal, și eu am avut proiecte la care am ezitat înainte să aplic.
Inclusiv pe unul dintre proiectele din care am învățat cel mai mult am ezitat să aplic, fiindcă știam 4 copywriteri care au făcut-o deja, cu care trebuia să concurez, și îmi era teamă că erau mai buni ca mine.
Atunci mi-am zis că… în realitate nu aveam nimic de pierdut dacă încercam. Maxim iroseam 1-2 ore pentru un call de cunoaștere.
Și în final am prins curaj și am aplicat. De atunci nu am regretat decizia în nicio zi.
Plus că mă gândesc constant la situația aia când văd o oportunitate faină pe copy, dar ceva nefondat mă face să ezit. Și mă motivează să acționez.
Bine… aparent a fost o excepție atunci când am vrut să fug spre acea fată să o întreb de unde are Reeses, însă Constantin m-a făcut să ezit 🫣
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy, email marketing sau sugestii de îmbunătățit o pagină de vânzare, vezi aici mai multe detalii despre consultanța personalizată, sub formă scrisă:
https://forms.gle/1yoMiatP9xMX8KyY6
Elena