Acum ceva timp, am citit ideea de mai jos dintr-o carte de la Ben Settle:
„În apelurile cu clienții, nu te comporta ca și cum ai fi un servitor. Clienții au nevoie de tine la fel de mult cum ai și tu de ei.”
De la ideea asta, plus corelarea cu niște situații din practică, pot să zic că au plecat multe schimbări pe care le-am făcut în freelancing.
Câteva exemple:
1. Nu accept să fac teste ca să arăt antreprenorilor nivelul de copy. Pentru asta există portofoliul.
În schimb, consider că primele 3 luni de colaborare sunt o perioadă de probă reciprocă: antreprenorul ar trebui să-mi dovedească faptul că poate fi un client ok, cu care vreau să lucrez. Iar eu îi dovedesc că pot fi un colaborator util în afacere.
2. Nu clientul îmi spune cum să îmi fac treaba ca și cum aș fi un angajat.
Ci este o colaborare, unde discutăm și cădem de comun acord cu mesajele folosite, ce facem în texte și overall în promovare.
Dacă are nevoie de cineva ”to boss around” sau tot tinde să-mi spună cum să lucrez, poate oricând să angajeze.
3. Dacă are de gând să facă niște modificări riscante (sau, pe limbaj profesionist, o mega-mare prostie), e de datoria mea să îl anunț și să-l avertizez de ce nu este ok.
Un servitor ar executa pe loc, fără să pună întrebări.
Ulterior, dacă antreprenorul decide să continue, responsabilitatea este 100% la el. N-are niciun drept să-mi reproșeze dacă va merge prost.
4. Nu intru în apelurile de cunoaștere cu gândul că trebuie să dovedesc ceva sau să-i fac pe plac potențialului client.
Scopul este să ne auzim, să discutăm despre nemulțumirile din promovare și să-i prezint în linii mari cum aș putea ajuta.
Ulterior decizia este la el.
Plus că am avut situații în care le-am zis antreprenorilor că mai bine rămân să lucreze cu colaboratorii existenți, fiindcă nu au motive întemeiate să renunțe la ei.
Sau dacă știam pe cineva mai potrivit pentru ce aveau nevoie, nu ezitam să le recomand altă persoană.
La început, orice call de genul era foarte stresant deoarece voiam să-mi vând serviciile și să iau proiectul.
Acum îl văd ca pe o discuție unde vedem dacă pot ajuta sau nu.
5. Orice task are un deadline stabilit de comun acord.
Am avut un proiect unde antreprenorul seta deadline-urile după bunul plac, apoi mă anunța că primele materiale trebuie să fie gata azi-mâine.
N-a ținut mai mult de 5 luni colaborarea.
În momentul de față, deși lucrez cu mai mulți clienți în paralel, nu folosesc și nu am folosit niciodată scuza că am avut de lucru pentru altcineva.
Mi se pare o scuză de prost gust.
În schimb, îmi organizez timpul suficient de bine încât să livrez la timp materialele necesare.
De asta deadline-urile se discută și se stabilesc de comun acord, nu clientul îți dictează cum prioritizezi timpul. Dacă vrea asta, angajatul este o opțiune mai bună decât un freelancer.
Lista poate continua.
Iar dacă corelezi experiențele personale cu ideea din începutul emailului, cu siguranță poți identifica și tu situații în care pare că adopți postura de ”servitor”.
Și ar trebui să găsești o soluție să îndrepți balanța fiindcă, în final, amândoi aveți nevoie unul de altul.
Antreprenorul vrea să delege, ca să scape de o grijă în plus și să aibă rezultate mai ok.
Tu vrei să preiei asta, ca să ai un venit în plus și să practici activitatea care îți place.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy, email marketing sau sugestii de îmbunătățit o pagină de vânzare, vezi aici mai multe detalii despre consultanța personalizată, sub formă scrisă:
https://forms.gle/1yoMiatP9xMX8KyY6
Elena