Din multe puncte de vedere, nu sunt o persoană răbdătoare.
Dacă sunt în magazin și trebuie să stau la un rând mai mare de 3-4 persoane, îmi vine să renunț la toate cumpărăturile doar ca să nu aștept.
Dacă trebuie să aștept după un aparat ocupat la sală, îmi reajustez antrenamentul pe loc ca să nu mai am nevoie de el.
Dacă trebuie să stau după lift, prefer să urc pe scări.
(chiar și 5-7 etaje… cu tot cu bagaje și genți pline)
Și mi se pare un chin să ascult un video la viteză x1, mai ales dacă persoana vorbește lent.
Astea sunt doar câteva exemple.
Însă, când vine vorba de niște lucruri care contează mai mult, am răbdare. Probabil mult mai multă decât alții.
Când m-am apucat de copywriting, mi-am dat 5 ani la dispoziție să încerc domeniul și să ajung la un venit ok din asta, pentru a nu mă angaja în farmacie.
Când discut cu un client, nu folosesc tactici de scarcity ca să-i grăbesc decizia să lucrăm împreună.
Prefer să o cântărească bine câteva zile decât să o ia pe fugă, in the hype of the moment… ca apoi să se răzgândească.
Când am început să fac email marketing, mi-am setat așteptări long term.
Nu mi-am propus să-mi cumpăr casă de vacanță după 2 luni, sau să devin ”un magnet de clienți” din primele zile, altfel îmi bag picioarele și renunț.
Iar când încerc ceva nou, îmi aloc minim 3-6-12 luni să practic ca să pot lua o decizie pe mai departe: dacă merită sau nu efortul.
Din ce am observat, faptul că am avut răbdare pe ariile de mai sus a adus și rezultate faine.
De asta sfatul meu e că, indiferent ce încerci să faci acum și simți că merită efortul, acordă-i puțin mai mult timp înainte să fugi după următorul lucru.
Ia câteva zile de pauză când obosești.
Apoi încearcă să vezi lucrurile și cu mintea odihnită — atunci poți analiza mai clar progresul.
Sărbători fericite și liniștite alături de cei dragi! 🤗
Elena