M-am întors în Iași după o vizită la părinți.
Când am coborât din tren, turna așa de tare încât era o pedeapsă să stai pe afară, fără umbrelă.
Mi-am scos telefonul din buzunar să chem un Uber cât mai rapid. În curând mai ajungea încă un tren — adică vor fi muuulte cereri de mașini și voiam să mă asigur că prindeam una înainte de aglomerație.
Am selectat adresa de acasă, am dat să caute o cursă și, în nici 3 minute, a ajuns șoferul.
Am urcat în mașină, l-am salutat și mi-am dat jos ghiozdanul din spate.
„Mergeți în vizită?” m-a întrebat șoferul, probabil referindu-se la destinație.
„Nu, acolo stau de câteva luni.”
„De câteva luni?! De așa mult timp?”
M-am încruntat, uitându-mă înspre el. De ce pare așa surprins? Dar am ridicat din umeri, poate așa făcea conversație de obicei, ca să treacă timpul.
Tot atunci am observat că, în loc să facă dreapta pe drumul obișnuit spre casă, a mers tot înainte. Poate ca să evite traficul tipic dintr-o zi ploioasă.
„Nu e chiar așa mult, de prin februarie. Dar e ok, îmi place locul.”
„Serios? Am auzit de la mulți oameni că sunt condiții foarte proaste.”
„Nu mi se pare…,” i-am răspuns și mai nedumerită decât înainte. N-avea cum să se refere la complexul unde stau, poate îl confunda cu alte blocuri de prin cartier, deși mi-era greu să cred. „Chiar n-am de ce să mă plâng, e liniște, oamenii sunt okay, am strictul necesar în zonă.”
„Poate ați nimerit dvs mai bine, sau sunteți o persoană mai optimistă,” a răspuns șoferul și, înainte să-mi apăr mai mult noua locuință, am auzit semnalizarea.
Stai, de ce semnalizează? Trebuia să meargă tot înainte, mi-am zis în mintea mea. Am scos telefonul să verific pe ce traseu mă ducea și, când s-a deschis aplicația, am simțit cum îmi lua foc fața.
Iar întrebările șoferului… șocul și comentariile despre condițiile proaste… începeau să capete sens.
Probabil din cauza ploii și a ecranului de telefon plin cu stropi de apă, n-am selectat adresa de acasă.
Am pus din greșeală adresa spitalului. 😅
Fork…
Mi-am lăsat capul în pumni și, de rușine, nici nu voiam să mă uit înspre șofer. Nici nu i-am mai spus că totul a fost o neînțelegere — de fapt trebuia să ajung în altă parte.
Am lăsat-o așa.
Și când a oprit mașina, am coborât în fața spitalului, iar șoferul s-a întors spre mine:
„Vă doresc multă sănătate!”
Moral of the story?
1. Verifică de 2-3-10 ori adresa înainte să chemi un Uber.
2. În orice comunicare faci, contextul contează.
Altfel ajungi ca tu să comunici despre un lucru, ce pare că are sens pentru tine. Dar pentru audiență nu prea.
De exemplu, să spunem că vrei să lansezi un nou produs.
Clientul îl cunoaște.
Tu îl știi, pentru că l-ai studiat ca să faci textele.
Dar audiența nu are toate detaliile voastre.
Iar în mesaje, dacă nu ții cont de asta, ajungi să comunici ca și cum ei îți cunosc produsul de când l-ai creat. Ca și cum l-au studiat odată cu tine.
De aceea ajută să le explici mai clar și de mai multe ori, ca să aibă un context.
Altfel, șansele sunt destul de mari ca promovarea să fie la fel de confuză ca discuția mea cu șoferul de Uber.
Dacă ai nevoie de ajutor sub formă de consultanță pe partea de copy, email marketing sau sugestii de îmbunătățit o pagină de vânzare, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc