De joia trecută până duminică seara m-a prins o răceală nasoală, care m-a forțat să-mi iau niște zile libere ca să-mi revin.
Așa că în zilele acelea am făcut ceva ce necesita minimum de energie din partea mea: m-am uitat la serialul Friends.
Este un episod în care Monica, o tipă din serial, urmează să țină un toast cu ocazia aniversării de 35 de ani de căsnicie a părinților ei.
Ea și-a propus să emoționeze până la lacrimi oamenii cu toast-ul, aducând în discuție câinele familiei și bunica ei.
A stabilit în ce puncte ale discursului să se oprească pentru a vărsa niște lacrimi și să-i încurajeze pe cei din public să facă la fel.
A băgat diferite povești triste care nu au niciun scop în toast (inclusiv ceva despre orfani din România).
Rezultatul? Un toast foarte forțat, un pic cringe, care la final te face să te întrebi wut the fork was that.
Poți să-l asculți aici dacă nu știi serialul sau episodul.
Măcar în Friends au scuza că e comedie.
Însă lucruri similare se aplică și în copy.
Forțezi o poveste, sau adaugi situații emoționante în ea care nu au nicio treabă cu mesajul principal.
Asta rezultă într-un text chinuit, în care se vede că te chinui prea mult să obții ceva ce ar trebui să vină ca un răspuns natural.
Tot în video-ul cu discursul de mai sus, la final, părinții Monicăi îl roagă pe fratele ei să țină un toast, chiar dacă nu a pregătit nimic.
Deși toastul lui ține maximum 30 de secunde, iese mult mai emoționant, sincer și nici nu are nevoie de o grămadă de pregătire, sau research de povești tragice în mass media.
Deci când vrei să faci un text care transmite niște emoții, mergi pe a doua variantă. E mai simplă și cel mai probabil vei obține reacțiile dorite.
Dacă te chinui prea tare să faci un text emoționant, poți ajunge să spui de 4 ori că cineva e mort în mai puțin de 20 secunde 😅
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc