„Presupun automat că nimic nu va funcționa”

Citeam următoarea postare pe Reddit: 


Simt că există un paradox: cu cât înveți mai multe tactici de copywriting, cu atât devii mai conștient de ele și încep să ți se pară forțate sau învechite. 

 

De exemplu, copywriterii învață să folosească tehnici precum „future pacing” și povești de tipul „Imaginează-ți”, sau formula clasică de problemă urmată de soluție, ori limbaj specific din reclame.  

 

Am ajuns atât de obișnuit cu acestea în calitate de marketer, încât îmi dau seama în 0,01 secunde că este o reclamă și că „încearcă să mă convingă să cumpăr ceva”. Iar pentru că nu vreau să cad în capcana psihologică, o resping instantaneu. 

 

Simt că această reacție se transferă și în momentul în care încerc să gândesc propriile mele reclame sau să scriu texte publicitare.  

 

Și presupun automat că nimic nu va funcționa, deoarece oamenii vor vedea prin ele, exact cum fac și eu. Și vor trece mai departe fără să acorde atenție. 

 

Mi se pare că este o sabie cu 2 tăișuri, pentru că cele mai bune texte nu sunt deloc salesy și asta mă împinge să folosesc un limbaj mai natural și unghiuri mai umane… dar simt și că mă trage înapoi, deoarece tind să devin perfecționist și să analizez totul prea profund.  

 

Mă surprind încercând să creez o abordare revoluționară, unică, pentru o simplă firmă locală de acoperișuri, în loc să fac pur și simplu reclame de bază, clare, de tipul „acoperișuri în aceeași săptămână, de la doar X lei”. 


Să le luăm pe rând: 

 

Simt că există un paradox: cu cât înveți mai multe tactici de copywriting, cu atât devii mai conștient de ele și încep să ți se pară forțate sau învechite. 

 

Nu consider asta un paradox.  

 

Când lucrezi în domeniu, e normal să devii mai conștient de ce face un brand în promovare.  

 

Dacă ai studiat marketing, categoric ești mai familar și identifici mai ușor ce a încercat să facă cineva într-un mesaj. 

 

De exemplu, copywriterii învață să folosească tehnici precum „future pacing” și povești de tipul „Imaginează-ți”, sau formula clasică de problemă urmată de soluție, ori limbaj specific din reclame. 

 

Hmmm…  

 

Eu folosesc future pacing, povești de tip „Imaginează-ți” sau texte după formula PAS, când este cazul. 

 

Nu consider că strigă a vânzare. Construite ok, funcționează și pot ieși naturale. 

 

Una dintre cele mai bune pagini de vânzare scrise de mine începe cu o poveste de tip „Imaginează-ți” și încă mă mai întorc la ea să analizez execuția, când mai vreau să merg în aceeași direcție. 

 

Aici aș zice că diferența apare în execuție.  

 

Un text după PAS poate suna agresiv, tip telemarketing, iar o poveste de tip „Imaginează-ți” poate fi exagerată în funcție de unghi, limbaj și execuție. 

 

Dar done right, nu le-aș evita în promovare. 

 

Am ajuns atât de obișnuit cu acestea în calitate de marketer, încât îmi dau seama în 0,01 secunde că este o reclamă și că „încearcă să mă convingă să cumpăr ceva”. Iar pentru că nu vreau să cad în capcana psihologică, o resping instantaneu. 

 

Simt că această reacție se transferă și în momentul în care încerc să gândesc propriile mele reclame sau să scriu texte publicitare.  

 

Și presupun automat că nimic nu va funcționa, deoarece oamenii vor vedea prin ele, exact cum fac și eu. Și vor trece mai departe fără să acorde atenție. 

 

Mulți oameni își dau seama destul de repede că o reclamă e o reclamă. 

 

(I mean… în texte și video-uri apar CTA-uri, ai butonul de cumpără acum sau vezi mai multe, oferta e vizibilă… pe FB apare Sponsored în dreptul ad-urilor) 

 

Poate la început oamenii nu le distingeau așa clar. Dar acum mare parte din ei le cam recunosc. 

 

Dar de acolo se face trierea, dacă mesajul și setările sunt ok gândite: cine e interesat analizează produsul. Cine nu, scrolează mai departe. 

 

Să crezi că toată lumea închide ochii și fuge de reclame ca un TikToker de un paragraf de 15 rânduri dintr-o carte… aici problema e la copywriter.  

 

Dacă spui ceva de interes avatarului, va asculta. 

 

De exemplu, dacă prietenilor mei cu pisici le-ar apărea o reclamă cu 50% reducere la conserve Purina Gold, o parte din ei ar fi în stare să ia tot stocul. 

 

Sau dacă ai călători în vacanță și mai ai de mers 5 km cu cei mai incomozi pantofi din lume, care deja ți-au făcut bășici și răni, apoi vezi o reclamă că un magazin din drum vinde adidași super comozi, cel mai probabil te duci să-ți înlocuiești încălțămintea. 

 

Nicio reclamă n-ar trebui să fie pe placul tuturor. Unii o vor respinge, alții cumpără and that is life. 

 

Mi se pare că este o sabie cu 2 tăișuri, pentru că cele mai bune texte nu sunt deloc salesy și asta mă împinge să folosesc un limbaj mai natural și unghiuri mai umane… dar simt și că mă trage înapoi, deoarece tind să devin perfecționist și să analizez totul prea profund.  

 

Mă surprind încercând să creez o abordare revoluționară, unică, pentru o simplă firmă locală de acoperișuri, în loc să fac pur și simplu reclame de bază, clare, de tipul „acoperișuri în aceeași săptămână, de la doar X lei”. 

 

Personal, îmi plac textele mai naturale și unghiurile umane.  

 

De asta lucrez cu autori de cărți, edituri, afaceri ce oferă servicii și de 2-3 ani evit magazinele online. 

 

După 3 luni de scris texte cu caps lock, mai multe emoticoane decât cuvinte și mega oferte, m-am săturat până peste cap. 😅 

 

(nu zic că toate fac asta, sigur sunt și excepții) 

 

Aici e alegerea freelancerului cu ce afaceri vrea să lucreze și dacă sunt pe aceeași lungime de undă la mesaje. 

 

Dar, mergând spre al doilea paragraf, și reclamele de bază, cu mesaje directe, își au rostul în promovare. 

 

Nu le-aș scoate sau evita, mai ales când oferta e bună. Sau produsul oferă ceva ce avatarul își dorește foarte mult. 

 

Dacă e ceva ce-și dorește, încep textul direct cu asta. Dacă e ceva ce au cerut de la competitori și aceștia nu au ținut cont, din nou: încep cu asta. 

 

Ar fi păcat să nu încerci niște mesaje directe în strategie, fiindcă nu prea ai de unde ști ce va merge bine și ce nu… decât dacă testezi. 

 

De exemplu, mai multe teste făcute la un client au arătat că paginile de vânzare indirecte merg mai bine.  

 

La alt client cu 2 avatare, unul reacționează mai bine la texte directe, în timp ce altul preferă indirecte. 

 

There is no one-size-fits-all. De asta mai bine testezi, pentru a avea niște concluzii clare. 

 

Moral of the story: 

 

1. Dacă ești copywriter sau lucrezi în marketing/vânzări, e normal să vezi mai rapid reclamele și anumite tehnici. 

 

Mi-aș face griji dacă NU ai face-o. :))  

 

Vine la pachet cu meseria și, personal, consider că îți oferă niște avantaje. 

 

2. Oamenii cam își dau seama când văd o reclamă. Dar nu toți fug de ea. 

 

Cei interesați vor să le parcurgă, dacă mesajul a fost bine gândit. 

 

3. Găsește clienți pentru care te simți ok să scrii. Și nu elimina un tip de text, deoarece crezi că pare reclamă. S-ar putea ca un text direct să meargă mai ok decât unul indirect. 

 

Dacă ai nevoie de ajutor sub formă de consultanță pe partea de copy, email marketing sau sugestii de îmbunătățit o pagină de vânzare, mă găsești aici: 

 

https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta  

 

Elena Petriuc 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *