Am fost la câteva secunde distanță de un accident

Mă plimbam cu Constantin înspre centru.  

 

Și, pe drum, un băiat cam de 16 ani care se uita în toate direcțiile a venit spre noi și ne-a oprit: 

 

„Mă scuzați, cât de sus mai trebuie să urc până la Mănăstirea Galata?” 

 

„Ăăă…” am început să mă bâlbâi neștiind cum să-i zic săracului că a urcat cu un kilometru în plus degeaba. De fapt era mai jos și ar trebui să coboare. 

 

„Ai urcat cam mult,” a răspuns Constantin. „Era mai la vale, pe partea stângă. Trebuie să cobori și, când prinzi o trecere, să traversezi pe partea cealaltă.” 

 

„Ah… deci am trecut pe lângă ea?! Offf…” 

 

Băiatul s-a bosumflat, apoi s-a întors și a început să coboare în pas alert pe trotuar în fața noastră. 

 

Am ridicat din umeri și ne-am continuat plimbarea spre centru, gândindu-mă că se va descurca. Era drum drept, nu prea avea cum să o dea în bară. 

 

Nici 2 minute n-am mers că băiatul s-a oprit brusc și s-a uitat înspre noi.  

 

„E pe aici?” 

 

„Nu, mai e de coborât. Mergi tot înainte,” i-a zis Constantin. 

 

Băiatul a pornit iar în pași semi-alergați și noi ne-am continuat drumul… pentru nici 5 minute. 

 

„Pe aici e?” 

 

„Nu, mai sunt de coborât minim 700 de metri.” 

 

Și așa a fost cam tot traseul: 2-3 minute de mers, o întrebare ”Dar aici?” ca acei copii din desene animate și câteva tentative de discuții întrerupte de trafic. 😅 

 

„Dar aici?” 

 

„Hai că mai e puțin,” i-am răspuns. „Dacă te uiți printre copaci o poți vedea,” i-am arătat cu degetul înspre destinația sa, dar nu părea că o observă.  

 

Așa că am mers în continuare până când am ajuns în drept cu aleea ce ducea la mănăstire. 

 

„Cobori mai jos să traversezi pe trecere, apoi mergi pe drumulețul acela și faci dreapta,” i-a explicat Constantin. 

 

„Bine, mulțumesc,” a zis băiatul și… 

 

Efectiv a sărit în stradă 😨 

 

În câteva secunde o camionetă a pus o frână de au scârțâit cauciucurile pe șosea ca o bucată de cretă pe tablă. A început să claxoneze încât probabil tot cartierul a auzit. Iar altă mașină a încetinit, șoferul scoțând capul pe geam să strige la puști. 

 

Constantin l-a prins de braț pe băiat și l-a tras din stradă pe trotuar. 

 

Camioneta a trecut pe lângă noi și sunt ferm convinsă că prin fereastra deschisă am auzit niște cuvinte despre sănătate din partea șoferului.  

 

Îmi bătea inima așa tare încât nici nu mai puteam vorbi. Eram paralizată. Dacă frâna câteva secunde mai târziu, eram martori la un accident fix în fața noastră. 

 

„Doamne, dar uită-te înainte să treci așa! Nici măcar nu e trecere aici!” a zis Constantin. 

 

Băiatul privea confuz înspre camionetă, ca și cum n-a procesat ce s-a întâmplat, apoi a început să strige: 

 

„Ce prost e șoferul ăla! Cum să claxonezi așa, nu puteai să oprești?!” 

 

Acuzația aia mi-a făcut tâmplele să pulseze și mai tare.  

 

Deci… pe lângă că a sărit subit în stradă fără să se asigure, în timp ce șoferul își vedea de treabă…  

 

Tot cel cu camioneta e de vină că nu ți-ai purtat tu de grijă? 🤦 

 

Vestea bună e că a ajuns pe partea cealaltă a străzii în siguranță în final.  

 

Dar tot drumul până în centru m-am gândit că genul ăsta de mentalitate nu-l va ajuta în viață.  

 

Dacă te aștepți ca alții să-ți poarte de grijă în loc să te asiguri… o să ajungi să te simți și să te comporți ca o victimă. 

 

E de datoria ta să ai grijă de tine și nimeni altcineva nu o va face în locul tău (în afară de părinți). 

 

La fel și în freelancing.  

 

Tu ar trebui să-ți porți de grijă financiar și emoțional, să îți asiguri niște venituri constante și să nu lași un client să se poarte aiurea… 

 

Fiindcă altcineva n-o va face. 

 

Altcineva are drumul său, exact ca șoferul din poveste. Are chestiile sale pe cap, nu are nevoie de altele. 

 

Nu te poți aștepta ca un client să vină către tine să te întrebe: 

 

„Te-am făcut să intri în burnout? Îmi pare rău, îți dau mai puțin de muncă…” 

 

„Dacă renunț la serviciile tale, o să mai ai alte surse de venit?” 

 

Vor fi și excepții în care poate un client ar face lucrurile de mai sus. Dar NU e ok să te bazezi pe asta.  

 

Tu trebuie să-ți porți de grijă, nu alții. 

 

Și în loc să dai vina pe alte persoane că ajungi într-o situație nasoală, mai bine îți asumi responsabilitatea și găsești soluții să le previi în viitor. 

 

Dacă ai nevoie de ajutor sub formă de consultanță pe partea de copy, email marketing sau sugestii de îmbunătățit o pagină de vânzare, mă găsești aici: 

 

https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta  

 

Elena Petriuc 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *