În februarie am terminat primul meu manuscris și l-am trimis către editură.
De când îl trimiți până când intră editorul pe el durează cam 2-3 luni (ca autorul să se detașeze puțin emoțional și să nu ia fiecare sugestie a editorului ca un atac).
Și săptămâna trecută am avut un call cu editoarea să-mi spună ”verdictul”.
Va fi publicat ❤️
Când? Nu știu încă, depinde cât de repede mă mișc pe revizuire.
Mi-a lăsat o listă cu sugestii ca să îl fac și mai bun. Tocmai m-am apucat de modificări.
Și am realizat o chestie:
Ajută foarte mult să ai pe cineva din exterior, care citește obiectiv ce ai făcut.
Vede lucruri care ție îți scapă.
Și într-o carte de 300+ pagini, trust me că îți scapă lucruri chiar și dacă ai citit-o de 3-4 ori să faci corectură. Și o mai dai și la alte două persoane să-ți spună ce au observat.
De asta e util să apelezi la un feedback când ai nevoie de mai multe păreri. Atâta timp cât:
1. Știi ce să iei de acolo și ce nu se aplică.
2. Poți lua un feedback fără să te simți insultat.
3. Nu ajungi să urăști persoana care îți dă sugestiile și îți spune unde nu e ok (pentru că de cele mai multe ori au intenții bune în spate)
4. Poți privi și obiectiv textul tău
Bineînțeles că ești atașat de el. Ia minim 2-3 luni să scrii și să editezi un manuscris de 50k de cuvinte.
Să muncești atâta pentru un text și să vină cineva să pinpoint ce e greșit și ce poți face mai bine poate fi hard to take.
În cazul meu, am citit cartea publicată de editoare (și ea e scriitoare). Mi-a plăcut mult cum scrie. E cineva în care am încredere să mă poate ajuta să scriu mai bine.
Asta m-a ajutat să iau procesul de revizuire ca ceva ”it’s good, but let’s make it a lot better”.
O să mai revin cu updates când mai înaintez cu manuscrisul.
Și poate zilele următoare revin și cu mai multe detalii de cum a fost toată experiența de a scrie o carte.
Pe mâine,
Elena