Și eram așa sigură că vor ghici! 🫣

Eram în vizită la niște prieteni care ne-au spus că și-au luat jocul Dixit de BF. 

 

În caz că nu ai mai jucat Dixit, acesta e un boardgame cu multe cărți ilustrate.  

 

Pe rând, fiecare jucător este povestitor și spune o premisă de câteva cuvinte, apoi fiecare lasă jos câte o carte care s-ar potrivi acesteia. 

 

Scopul jucătorilor este să ghicească și să voteze ce carte a folosit povestitorul.  

 

Scopul povestitorului este să ofere o premisă care nu este nici foarte evidentă, nici prea departe de adevăr. 

 

La un moment dat în joc, a venit rândul meu să fiu povestitor. 

 

„Multitasking,” am zis ca premisă și am lăsat o carte jos. Deși îmi făceam griji că ar fi cam evident care era a mea, am mers pe aceea. 

 

După ce a pus fiecare câte o carte, le-am amestecat, le-am întors și… 

 

Chiar am fost plăcut surprinsă de alegeri. Multe se potriveau premisei. Mai ales una cu o caracatiță care folosea mai multe obiecte deodată.  

 

„Eu am votat,” a spus Constantin. 

 

„Și eu,” a spus alt jucător.  

 

„Și eu.” 

 

„Deci…,” am zis. „Ce ați votat?” 

 

Doi dintre ei au votat caracatița. Altcineva a votat altă variantă. Însă niciunul nu mi-a ghicit cartea. 

 

„Wow… și eu îmi făceam griji că era prea evidentă,” am murmurat. 

 

„Care era a ta?” a întrebat Constantin. 

 

„Asta!” 

 

Toți trei s-au uitat la cartea mea, înclinând capul și încruntându-se. 

 

„Și… ăăă… cum ilustrează asta multitaskingul?” a întrebat unul dintre jucători. 

 

„Păi este un telefon, care este și cameră foto, și cronometru, și televizor în același timp!” 

 

„Aaaa… acum că zici, are sens. Dar nu m-am gândit așa departe,” a spus Constantin. 

 

Am strâns cărțile folosite, supărată și dezamăgită (puțin, dar foarte-foarte puțin, JUR) că nu am primit niciun punct în tura respectivă… 

 

Deși îmi făceam griji că toți vor ghici. 

 

Dar trebuia să mă aștept la asta. Mai ales că sunt copywriter și am ceva experiență pe scris texte și povești. 

 

Uneori, ce este evident pentru mine sau pentru tine, s-ar putea să nu fie la fel pentru alții. 

 

De asta eu, înainte să trimit un text către un client, încerc să cer niște păreri din exterior.  

 

Poate pentru mine este clar mesajul, dar pentru alții nu. 

 

Poate pentru mine are sens ideea. Dar pentru alții nu. 

 

Poate pentru mine sunt suficiente detalii. Dar alții au nevoie de mai multe. 

 

Fiind creatorul textului, nu pot să am o părere extrem de obiectivă, oricât de mult aș încerca. 

 

Și, cerând mai multe opinii, I can fill in the gaps înainte să trimit clientului un text care poate lăsa avatarul confuz. 

 

Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy, email marketing sau sugestii pentru îmbunătățirea unei pagini de vânzare, vezi aici mai multe detalii despre consultanța personalizată, sub formă scrisă: 

 

https://forms.gle/1yoMiatP9xMX8KyY6  

 

Elena 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *