Am pus aspiratorul să curețe apartamentul. Apoi mi-am luat cafeaua și m-am așezat la laptop ca să scriu acest email.
Am dat să notez câteva posibile idei, când de pe hol am auzit aspiratorul zicând în engleză:
„Nu pot să ajung la destinație. Te rog să îndepărtezi obstacolul din cale.”
Offf… iar s-a pus Toffee în fața aspiratorului și-l blochează…, am zis în gând.
M-am ridicat de pe scaun ca să merg spre hol, aproape împiedicându-mă de pisica Toffee, care stătea tolănită pe parchet, lângă birou, probabil topită din cauza căldurii. Lângă ea, era Beans întins în poziția similară cu logo-ul de la Puma, dar cu puțin mai multă burtică. Iar Snickers dormea neîntoarsă pe pat.
Am ridicat din umeri. Nicio pisică nu a blocat aspiratorul, deci probabil chiar era ceva obstacol real.
Am mers să văd ce s-a întâmplat.
În mijlocul holului, dispozitivul alb și rotund stătea nemișcat, cu beculețul roșu clipind… însă în jurul lui nu era niciun obstacol. Nimic. Nada.
Nici măcar un șoricel de jucărie.
Probabil a fost o eroare?
Mi-am scos telefonul din buzunar și i-am dat să continue curățenia. A început să se miște fără probleme.
M-am întors la laptop, mi-am pus mâinile deasupra tastaturii și am dat să scri—
„Nu pot să ajung la destinație. Te rog să îndepărtezi obstacolul din cale,” s-a auzit din nou aspiratorul.
M-am dus din nou spre el și era fix în același loc, fără niciun obstacol.
L-am împins vreo 5 cm mai încolo, am scos telefonul și i-am dat să continue curățenia. Aspiratorul a început să se rotească, așa că m-am întors la birou.
Am luat o gură de cafea și am dat să scriu lista cu posibile idei…
„Nu pot să ajung la destinație. Te rog să îndepărtezi obstacolul din cale.”
„Tu-ți bați joc de mine? Ce obstacol?!” am zis și m-am dus iar la aspirator.
Era în același punct. Niciun obstacol prin zonă. L-am împins de data asta mai mult, poate s-a blocat ceva sub el… dar nu era absolut nimic.
Doar gresia pe care trebuia să o curețe.
Încă o dată l-am pus să continue curățenia și de data asta am stat lângă el. Nu mai voiam să fac pași inutili.
Aspiratorul s-a rotit, s-a mișcat stânga-dreapta de mai multe ori și a prins avânt. S-a dus să-și facă treaba.
Am aprins becul și m-am uitat cu atenție în zona unde a rămas blocat atât de mult. Dar nici cu lumina aprinsă nu am putut observa ceva.
Poate era un obstacol invizibil din ”mintea” lui.
Moral of the story:
Am pățit recent să rămân blocată pe un proiect fără să fi avut cu adevărat un obstacol vizibil.
Research am făcut. Aveam idei. Știam domeniul.
Aveam energie să scriu. Eram odihnită.
Nu aveam cine știe ce distrageri.
Și totuși… rămâneam blocată. Nu puteam să scriu, dar nu-mi dădeam seama de ce.
Mi-a luat ceva timp să realizez că obstacolul nu era așa evident, vizibil, fiindcă ținea de motivație. Mi-am pierdut motivația/ ”de ce-ul” să mai lucrez pentru acel proiect și mă chinuiam să înaintez lucrurile, însă de multe ori iroseam timpul.
Ce o să fac pentru a scăpa de obstacolul acesta? Momentan mă gândesc la o soluție.
Dar până atunci, dacă și ție ți se pare că tragi prea mult ca să faci un task relativ simplu și totuși te blochezi, deși ai toate cele necesare, s-ar putea ca asta să fie cauza.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy, email marketing sau sugestii de îmbunătățit o pagină de vânzare, vezi aici mai multe detalii despre consultanța personalizată, sub formă scrisă:
https://forms.gle/1yoMiatP9xMX8KyY6
Elena