Weekendul ăsta am fost în București și, înainte să plec acasă, m-a rugat soția vărului meu să-i ud orhideele.
Zis și făcut. Am luat o cană de 1L de apă și am mers să ud fiecare ghiveci din sufragerie. Apoi, în drum spre dormitor, am observat încă o orhidee în baie.
M-am urcat pe un scaun să ajung la geam și am udat-o, așteptând să se scurgă apa în vas. Dar apa tot stătea la suprafață.
Am luat ghiveciul și l-am agitat puțin, poate ajută. Dar lichidul plutea frumos pe niște pietricele de lângă tulpină, pământul nu voia să ia apa.
Abia după ce am atins frunza mi-am dat seama că planta aia era de fapt de plastic 😅
Și puteam să agit eu toată ziua ghiveciul, că nu pătrundea niciun fel de apă :)))
(spre apărarea mea, nu-mi băusem cafeaua)
Eu știam că am de udat orhideele, așa că le-am udat pe toate din calea mea, inclusiv pe cea de plastic, fără să mă gândesc prea mult la ce făceam.
Eram pe pilot automat. Vedeam orhidee, o udam.
Ăsta e un risc și în copy când mergi pe pilot automat, fără să-ți mai pui întrebări dacă e ok ceea ce faci.
Te bagi pe execuție. Faci orbește ce zice clientul că vrea în funnel, fără să te întrebi dacă chiar e cea mai bună opțiune.
Sau dacă gândirea din spate e o abordare ok.
La început făceam greșeala asta, credeam că funnelul propus de client era bun. Că mno, își cunoaște afacerea și avatarul, ar trebui să știe mai bine.
Rareori a fost așa în realitate.
De aia mă ajută să pun stop la pilotul automat la început și pe parcurs, să analizez ce vrea să facă clientul și dacă e o abordare bună.
Dacă mi se pare bine gândit, mă apuc de treabă fără alte obiecții.
Dacă observ găuri, îl avertizez. Dacă vrea să testeze și insistă pe asta, putem încerca. Dar îi spun că nu-mi asum în caz că merge prost.
Dar dacă ce vrea el sunt unicorni pe pereți și obiective ”nesimțit” de nerealiste, îmi pierd timpul. Așa că prefer să zic pass.
La început am avut un proiect în care, când strategul mi-a spus obiectivul clientului, am încercat să păstrez un poker face.
Chiar am încercat.
Dar colțurile gurii începeau să se ridice, fără să vreau. Strategul n-avea nici el cea mai serioasă față.
Și în mai puțin de 1 minut râdeam în hohote pe Zoom ca la un stand-up, atât de nerealist era ce voia clientul de la campania respectivă.
La mai puțin de o lună plecasem de acolo, că obiectivele nu se îmbunătățeau. Din contră, mergeau tot mai mult spre unicorni. Și n-am regretat niciodată că am făcut asta.
După ce am ieșit din pilot automat, mi-a fost mai simplu să văd ce proiect are potențial, înțelege partea de promovare și e dispus să seteze obiective realiste. Dar și ce proiecte visează mult mai optimist pentru stadiul în care sunt.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc