”Eu cobor aici, merg cu trenul că e mai rapid,” îi zic lui Constantin după ce stăm deja de o oră blocați în trafic în drum spre Iași.
”Dar să știi, era mai pont. Măcar tu poți citi în timpul ăsta.”
”Am citit 100 de pagini și nu s-a întâmplat nimic în carte. Dar nici n-am una mai bună cu mine.”
Știi cum în cărți de ficțiune autorul își bate joc de protagonist și îl bagă în toate situațiile forked up ca să-i testeze sănătatea mintală?
Well… imaginează-ți să faci un drum cu mașina de maximum o oră și jumătate în 3 ore, cu 2 pisici care miaună că vor afară din cușcă, în căldură, și cel mai rău… cu o carte slabă.
În mod normal, dacă nu-mi place o carte din primele 50 de pagini, o abandonez. Life is too short to read boring books.
DAR, de când am început să scriu ficțiune, mă forțez să citesc și cărți care nu mă atrag.
Așa îmi dau seama mai ușor ce are sau n-are cartea de nu-mi place. Înțeleg mai bine recomandările primite în curs. Și știu ce să evit.
Dacă mie nu mi-a plăcut, nu vreau să scriu așa.
Când cineva doar îți spune să nu faci X sau Y din Z motive, poți lua în calcul sfatul, dar nu înțelegi neapărat efectul.
Dar dacă citești cărți care fac X și Y, îți dai seama mai ușor ce e în neregulă.
La fel și în copy.
Sunt abonată la newslettere și urmăresc persoane care nu-mi plac doar ca să-i studiez.
Să-mi dau seama ce nu-mi place. Unde mergea îmbunătățit mesajul. Unde pare tăiat ca din topor textul și cum aș face diferit. Unde pare ceva OFF în execuție.
At one point, elementele astea îți intră în reflex și le eviți fără să-ți dai seama.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc