Primele mele contacte cu marketingul și vânzările au fost când am plecat în SUA.
Am lucrat ca fotograf și trebuia să vând acele poze + upsell pe alte accesorii pe care le mai ofeream.
Am lucrat și într-un magazin de bijuterii, unde erai plătit pe bază de comision.
Și ca ticket seller la o atracție turistică, unde, dacă vindeai mai mult, șeful îți dădea mai multe ture de muncă (yes, ăsta era un premiu valoros pentru un student care voia să facă mai mulți bani :)) )
That is how it started.
Dar înainte să am joburile astea, și acum îmi amintesc câte cuvinte de ”sănătate” spuneam în supermarketuri, când făceam cumpărături.
Știam cam cât mă costă tot ce cumpăr înainte să ajung la casa de marcat.
Iar după ce scanam cumpărăturile, surprise, prețul era mai mare. Asta pentru că în America, cel puțin în zonele în care am fost eu, nu afișau prețul cu taxele incluse.
Pe etichetă era într-un colț, scris mic, + taxe – pe care majoritatea oamenilor le ignoră.
De exemplu, dacă tu mergeai la casă ferm convins că dai $20 pe cumpărături, de fapt dădeai undeva la 27.
Pentru localnici, asta era ceva obișnuit.
Deși îmi amintesc oameni cu reacții revoltate când plăteau mai mult decât se așteptau – dar mna, deja ai scanat, ai zis că vei cumpăra și casierul te așteaptă să achiți.
Nu zic că tactica nu merge. Poate funcționa.
Dar ca user experience – personal nu-mi place.
Mai ales dacă e vorba de o achiziție online, unde e mai simplu să abandonezi un coș când prețul e mai mare decât te așteptai.
Am văzut recent practica asta în online la produse educaționale.
N-am testat-o.
Însă o chestie pe care încerc să o fac înainte să aplic o tactică e să mă gândesc:
Mie ca utilizator mi-ar plăcea ca un brand să facă asta?
Dacă răspunsul e nu, renunț la idee.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc