Uncategorized

Acum ceva timp, am citit următorul sfat despre copywriting:    Oamenii nu vor să citească studii de caz. Aceștia știu din start că ai ales intenționat acel studiu de caz, ca să te pună într-o lumină favorabilă.    Se așteaptă la un text greoi, cu multe explicații, și nu au chef să-l citească.    În

Eram la laptop și mă uitam la o pagină de Google Docs plină cu posibile idei pentru o pagină de vânzare… și trebuia să aleg doar una.    Una singură. Din mai bine de 15 potențiale opțiuni 😭    Băteam cu degetele în masă, cât comparam ideile cu research-ul de audiență. Nu m-a ajutat să

Acum câteva luni am citit un email care mi-a rămas în minte și acum:    Senderul respectiv nu mai trimisese emailuri de aproape un an. Și, cel mai probabil, a scris acel mesaj ca să reactiveze lista și să justifice lipsa de comunicare.    Doar că la justificare… a dat-o urât în bară 🫣   

Abia aștept să-i arăt ce putem testa în lunile următoare! mi-am zis frecându-mi palmele și zâmbind la laptop, după ce am recitit un document de 13 pagini cu notițe și idei preluate din câteva training-uri despre copy.    Iar o parte dintre ele le-am marcat separat, fiindcă vreau să i le sugerez unui client care

„Pot să-mi iau liber toată luna aprilie dacă vreau,” i-am zis lui Constantin cât ne plimbam prin cartier, la apus.    „Cum de?” m-a întrebat.    „Am lucrat luna asta în avans materialele care urmează facturate în aprilie. Maxim în prima săptămână am de scris niște newslettere și atât. Restul poate fi amânat pe mai.” 

Urmăream un training despre copy strategy, unde prezentatorul a definit meseria de copywriter în 2 cuvinte:    Professional guesser.    Profesionist în presupuneri / ghicit.    Iar când am auzit asta… am aprobat energic din cap.    Pentru că la fiecare text pe care îl scrii ai ceva de presupus și ghicit.    Ai de

Cu siguranță ai mai auzit zicala asta.    Well, pentru copywriteri și freelanceri aș face o mică ajustare:    Nu adu argumente raționale într-un vârtej emoțional.    Iar cel mai bun context pentru regula asta s-a întâmplat ieri, în comunitatea cu plante carnivore a lui Constantin.    După ce Constantin a postat mai multe poze

Dimineața asta am citit un newsletter despre deadline-uri. Mai exact, despre ura și stresul provocat de acestea.    Însă… deși nu sunt persoana care vede mereu partea plină a paharului sau avantajele din dezavantaje… mie mi se par geniale.    Iubesc deadline-urile.    Mă ajută să-mi organizez proiectele.    Să știu dacă refuz sau accept

„Offfff… URĂSC ziua de piept!” i-am zis lui Constantin cât aruncam cu ciudă prosopul în ghiozdanul de sală. „Tu ce antrenezi azi?”    Constantin și-a dat ochii peste cap și a oftat, emanând un entuziasm la fel de uriaș ca al meu.    „Fac picioare…,” a răspuns.    „Hmmm, picioare deci…,” m-am uitat înspre el,

Acadele pentru pisici?! mi-am zis în gând, cât scanam farmacia veterinară și așteptam să primesc fiolele pentru Snickers.    De curiozitate am întins mâna spre o acadea, dar mi-a înghețat în aer:    Nu, Elena, pisicile au destule chestii de ronțăit! Nu au nevoie de alte prostii, auzeam în mintea mea vocea lui Constantin care