Am început să mă uit din nou la serialul Dr. House.
Prima dată când l-am urmărit, eram în liceu și mi-a plăcut. Iar acum voiam să văd cum mi s-a schimbat perspectiva despre poveste, știind a thing or two despre storytelling.
În timp ce urmăream un episod, Constantin a punctat bine un aspect:
„Uite, și aici sunt scene cu multă dramă, dar focusul rămâne pe partea medicală. Pe salvarea pacientului. La serialul Berlin, 90% din sezon a fost dramă și 10% despre jaful echipei.”
Am aprobat. Avea dreptate.
Cel puțin al doilea sezon din Berlin m-a făcut să-mi dau ochii peste cap de multe ori, în timp ce dădeam skip la unele scene care efectiv păreau scoase din telenovele. Și, personal, nu sunt fană telenovele.
Cu greu l-am terminat. De câteva ori am vrut să-l abandonez deoarece mi se părea că…
Devia mult prea mult de la subiect.
Înțeleg că e nevoie să stârnești emoții. Înțeleg că detaliile pot face o poveste mai bună. Înțeleg rostul ideilor/planurilor adiacente. Și în copywriting te poți juca cu ele într-un text.
Însă focusul ar trebui să fie ideea principală promisă.
Altfel… omul se poate plictisi.
Sau mai rău, simte că a fost păcălit cu o idee mișto, când, de fapt, ajunge să parcurgă ceva ce nu-i pe gustul lui.
De exemplu, într-o pagină de vânzare, îmi dau voie ca 25-30% din conținut să nu fie legat neapărat de produs. Ci mai degrabă are scopul să stârnească emoții sau să transmită o idee memorabilă.
Atâta timp cât este un conținut interesant și relevant pentru avatar, îmi permit să-l adaug.
Dar restul este strict despre produs, ce face, cum ajută, beneficii etc.
Acela este vedeta, până la urmă.
Și nu vreau ca oamenii să intre pe o pagină de vânzare, să parcurgă un text lung, să dedice timp pentru asta… ca în final să-i descriu în 10 rânduri că vând un produs.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy, email marketing sau sugestii de îmbunătățit o pagină de vânzare, vezi aici mai multe detalii despre consultanța personalizată, sub formă scrisă:
https://forms.gle/1yoMiatP9xMX8KyY6
Elena