Intru pe Medium și dau de un articol care mi-a atras atenția din titlu:
I Spent $500 On Writing Courses (Here’s The Only 6 Rules You’ll Ever Need)
Chiar eram curioasă care sunt cele SINGURELE 6 reguli, ținând cont că aproape zilnic găsesc ceva nou care poate face scrisul mai bun 🤔
Titlul articolului mi se părea exagerat.
Iar în content, pe lângă chestiile pe care le auzi cam peste tot în online, dar duse puțin la extrem ( the old ”textele scurte sunt superioare celor lungi, vorbește cu corporatiști pe limbaj profi și oficial” etc)…
Am dat de regula asta:
The more you say ‘you’ the more people will pay attention.
Focus on bouncing between ‘you‘ and ‘we’.
I-Focused:
“In my health journey I’ve noticed that the more consistent I am with my exercise routine the better I feel physically.”
✗ The reader feels left out.
✗ They don’t care about you.
User-Focused:
“In your health journey you’ll find that the more consistent you are with your exercise routine the better you’ll feel physically.”
✓ The reader feels involved.
✓ They feel like the hero of the story.
Hmmmm…
Nu știu în ce curs a găsit asta, dar personal n-aș plăti pentru sfatul de mai sus 😅
Nope, sunt 2 abordări diferite în scris. Niciuna nu e mai bună ca cealaltă, ci e vorba de preferințe și modul în care te poziționezi.
Prima se bazează mai mult pe a vorbi din experiențe și întâmplări personale. E abordarea ”safe” ca să spun așa, pentru că nu impui nimănui să facă cum spui tu. Ci e strict perspectiva scriitorului – cititorul are opțiunea să facă la fel sau nu.
A doua se bazează mai mult pe ”guru-style”: tu spui oamenilor ce să facă. Vii cu sfaturi care consideri că se aplică tuturor.
Eu una prefer prima abordare, pentru că nu-mi place să vorbesc din teorii despre chestii pe care nu le-am făcut.
Prefer să spun că am făcut X sau Y, sau așa fac eu. Be my guest to try it out, sau nu. Nu să afirm că știu adevărul absolut al universului, iar toți ar trebui să facă la fel.
Cu privire la ”dezavantajele” pe care le dă la prima abordare:
Chiar nu cred că cititorul se simte lăsat pe dinafară (pot fi metode în care să-l implici).
Îți dau exemplu din ficțiune: dacă ai o carte bună, cititorul se regăsește în măcar un personaj și se simte implicat în poveste, deși nu e direct menționat ca personaj.
Și în alte tipuri de texte, dacă cititorul rezonează, se va simți implicat în text.
Iar chestia că nu le pasă de cine a scris textul e debatable, în funcție de text.
De exemplu, mi-e greu să cred că poți citi zilnic un newsletter și să nu-ți pese de sender. Dar probabil dacă vezi o reclamă la rece pe FB, nu te interesează așa mult brandul, pentru că n-ai avut cine știe ce contacte cu el.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc