Pe un proiect, cei ce se ocupau de reclame aveau o problemă cu clientul. Problemă pe care nu știau cum să o mai remedieze.
Clientul tot intra în contul de reclame și le modifica pe cele ce rulau.
(explicație scurtă: nu e recomandat să modifici reclamele ce rulează, poate afecta performanța. Ai publicat-o = n-o mai modifici)
Ba schimba câte un emoticon.
Ba reformata textul.
Ba schimba complet propoziții.
Și cei responsabili de reclame îl tot avertizau să nu mai intervină… dar nu asculta.
Iar ziua următoare, clientul revenea pe chat și se plângea că au variat prea mult costurile, rugând pe cineva să repare asta.
Cineva din echipă intra pe cont, încerca să scadă costul, apoi ruga clientul să nu mai modifice reclamele ce rulează.
Câteva ore mai târziu… iar a început să modifice, iar l-au avertizat să nu mai facă asta, iar a crescut costul și iar trebuia să repare greșeala clientului 😅
Chiar dacă aici e vorba de reclame, povestea asta se poate întâmpla și pe copy.
Prin primii ani, eram frustrată când un client intervenea pe texte și făcea modificări fără să mă avertizeze.
Sau propunea să schimbăm strategia cu ceva care nu părea prea bine gândit, fără să țină cont de sugestiile mele.
Din 2023 am schimbat abordarea.
Când nimeream un client mai dificil, îi spuneam:
”Nu-s de acord pentru că X, Y, Z. Facem cum dorești, dar nu-mi asum răspunderea dacă merge bine sau rău.”
Chestia asta a luat din presiunea și vinovăția pe care le simțeam atunci când lucrurile mergeau slab. Pentru că, în realitate, eu am făcut ce ținea de mine dar pe baza deciziilor altuia – decizii pe care nu susțineam.
Și, până acum, n-am avut niciun client care să-mi reproșeze ceva la afirmația de mai sus.
A fost decizia lui să facă acea acțiune, își asumă și consecințele.
Dacă ai nevoie de ajutor sub formă de consultanță pe partea de copy sau sugestii de îmbunătățit o pagină de vânzare, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc