Ieri am ieșit în oraș cu un prieten rezident, care de anul ăsta a decis și să predea la facultate seminarii.
”Și cum e predatul, e la ce te așteptai?” îl întreb.
”Băi… am vreo 5 care sunt mai activi și învață. Restul nu sunt atenți, sau nici măcar nu se uită când explic ceva. Mi-am zis că nu vreau să fiu proful ăla căruia nu-i pasă și îi lasă așa, dar n-am cu cine. O să văd la examene ce fac.”
Prietenul ăsta era super entuziasmat că poate preda. Mai ales că îi iese să explice fain chestii complicate, astfel încât să înțeleagă aproape oricine.
Avea așteptări să fie puțin diferit – să fie mai atenți oamenii.
Dar lucrurile stau puțin diferit în practică. Oricât de mult ai vrea și îți dai silința, nu toți vor fi acolo trup și suflet să facă.
Același lucru e și cu proiectele de copy.
Am lucrat cu clienți care se vedea că se implică, au o pasiune pentru ceea ce fac și nu trebuia să trag de ei să înaintăm.
Erau genul de clienți la care ușor îți dădeai seama că afacerea aia înseamnă mai mult decât partea financiară.
Puteai comunica cu ei ușor și aveai acces la informații fără probleme.
Cu tot dragul lucrezi cu genul ăsta de oameni.
În schimb, am avut clienți și de partea cealaltă a baricadei.
Când îl întrebam chestii pentru copy, răspunsurile erau: ”caută și tu pe net ce zic alții și e ok”.
Nu veneau cu nimic în plus.
Sinceră să fiu, nici nu cred că le păsa foarte mult de ce scriam acolo, aveau nevoie de niște texte și aia e (pe atunci nu era ChatGPT).
Nu-ți dădeau dureri de cap genul ăsta de clienți, dar nici nu pot spune că au fost cele mai wow proiecte.
Și pe majoritatea le încheiam după prima lună sau primele livrabile, pentru că erau ca studenții nepăsători de la seminarul prietenului de care-ți spuneam.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc