„N-ai un viitor cu asta…”

„Working hard or hardily working?” îl întreb pe vărul meu, când intră în sufragerie după ce s-a logat pe laptopul de muncă.  

 

„Iau o pauză.” răspunde, așezându-se pe scaun și jucând ceva joc pe telefon. 

 

„N-ai început munca acum 5 minute?” 

 

„Ba da. Și ce?” râde, fără să-și dezlipească ochii din telefon. 

 

„Nimic. Îmi place locul tău de muncă dacă poți începe ziua cu o pauză.” 

 

„Auzi, chiar vorbeam cu frate-tu aseară că ce faci tu e cam instabil și…” 

 

Oh boi, here we go again. 

 

Mă lupt cu impulsul cu de a da ochii peste cap și de a ofta, știind deja că urmează vechea discuție: nu ești angajat, freelancing-ul e foarte instabil, n-ai un viitor cu asta… 

 

Dar spre norocul meu, soția lui îl cheamă în altă cameră să aibă grijă de fetița lor. 

 

Look, el e vărul meu preferat, cu care m-am înțeles cel mai bine până acum.  

 

Dar când vine vorba de freelancing, de fiecare dată când aduce asta în discuție, îi e greu să înțeleagă ce fac.  

 

Și eu stau prost cu răbdarea când trebuie să port aceeași discuție când ne vedem. 

 

Îi înțeleg perspectiva totuși. 

 

A lucrat toată viața în corporații. A avut salarii ”salarii motivante” și stabilitate. A avut o carieră în domeniul în care a terminat facultatea. 

 

Deci faptul că am terminat farmacia și nu am în plan să practic vreodată, sau că nu am salariu lunar de la vreun angajator, i se pare ceva sci-fi.  

 

Și mie mi s-ar fi părut la fel dacă eram în locul lui. 

 

El e genul de persoană căreia îi place să aibă stabilitatea oferită de job. Și eu acum 3-4 ani am crezut că mi-ar plăcea același lucru. 

 

Dar după ce am început să lucrez ca freelancer și să văd câtă libertate îmi oferă, ar fi un chin să mă angajez în vreo agenție sau mai rău, să mă duc în farmacie.  

 

Da, sunt conștientă că, dacă într-o zi clienții brusc decid să renunțe la mine, I am forked. Și ar urma niște luni foarte dificile.  

 

Însă clienții vin și pleacă. E ceva ce îți asumi și iei în calcul dacă vrei să mergi pe ruta asta. 

 

De asta e bine să ai un back-up plan pentru zilele negre.  

 

De exemplu, dacă toți clienții brusc ar decide să nu mai lucreze cu mine: 

 

1. Am niște prieteni din domeniu la care pot apela să-mi dea niște recomandări de proiecte 

 

2. Între timp aș căuta cât mai multe anunțuri de colaborare să aplic pe ele. 

 

Instabilitatea este o problemă în freelancing.  

 

Dar ca la orice problemă există soluții și planuri de rezervă.  

 

Ceva ce un angajat de obicei nu are, pentru că se bazează pe faptul că jobul e ceva stabil.  

 

Mai degrabă o problemă mai mare e să intri în zona aia de confort, în care îți e bine cu câți clienți ai. Te simți comod și îți ieși din ritm.  

 

Iar dacă atunci te lovește ceva, nu ești pregătit psihic pentru asta.  

 

Poate pentru cineva precum vărul meu, căruia îi place în corporație, e ceva bizar ce fac și îi e greu să înțeleagă perspectiva. Și are dreptate să-și facă griji.  

 

Însă pentru cineva care preferă să se descurce pentru a-și păstra stilul de viață de acum, există soluții pentru instabilitate.  

 

Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici: 

 

https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta  

 

Short notice: dacă aplici în următoarele zile, mă voi ocupa după 16 decembrie, pentru că voi fi plecată în concediu. 

 

Elena Petriuc 

 

P.S. Asta e ziua 86 din provocarea de 100 de zile în care scriu emailuri derivate din cuvinte și expresii random. Expresia de azi a fost: salariu motivant 

 

Dacă participi și tu în provocare și vrei să folosești „salariu motivant” într-un text cu un insight interesant, let me know cum ți s-a părut și cum a ieșit textul. 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *