Lângă universitatea de farmacie din Iași este un Coffee Shop la care mergeam în studenție, în zilele cu program de dimineață până seara.
Acolo aveau un tip de cafea numit Monster Coffee, cu frișcă, biscuiți Oreo, sticks-uri de ciocolată, pernițe Viva, bezele și fulgi de ciocolată.
Practic își merita numele :)) Era genul de băutură la care trebuia doar să te uiți și să-ți triplezi glicemia.
Iar dacă ai fi consumat-o zilnic, ți-ar fi ieșit pe ochi – era mult prea mult zahăr.
Dar, într-o zi plină la facultate, am cedat și am încercat-o, deși nu-s mare fană cafea dulce.
Însă și-a făcut treaba, parcă m-a reînviat și m-a salvat să nu adorm pe bănci.
De atunci devenise ca o ”frână de urgență”: în zile în care energia era sub nivelul pământului și trebuia să fiu atentă la facultate, apelam la Monster Coffee.
Astăzi fac ceva similar pe proiecte.
Deși mare parte din clienți sunt din aceeași nișă (autori/edituri de cărți și servicii), uneori mai iau proiecte scurte din nișe total diferite.
De preferat domenii despre care nu știu nimic.
Asta mă scoate din monotonie. Mă energizează.
Și pot face un research de la zero, să descopăr informații noi despre un subiect din care nu știam mare lucru.
Ăsta-i principalul dezavantaj pe care îl văd la nișare, în special la proiecte de lungă durată. Munca devine cam aceeași, cu variații de la client la client.
Dar poți să o mai variezi, dacă mai adaugi din când în când și ceva mai diferit de ce lucrezi în mod normal.
În cazul eu, variez nișa. Dar merge și să variezi ce tip de texte scrii.
De exemplu, dacă ești nișat pe email, poți varia luând un proiect de pagină de vânzare. Și vice versa.
Dacă ai nevoie de ajutor sub formă de consultanță pe partea de copy sau sugestii de îmbunătățit o pagină de vânzare, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc