Eram prin anul 3 de facultate și un grup de francezi veniseră cu Erasmus.
Aveam un laborator cu ei și din toți 16 oameni cât eram în încăpere, ei erau cei mai entuziasmați și săritori.
Parcă nu mai văzuseră în viața lor microscoape, becuri de gaz (un nume fancy pentru un furtun și ceva ce seamănă cu un ochi de aragaz) sau pipete manuale.
Își făceau poze cu fiecare chestiuță în timp ce lucrau. Ceva ce am văzut doar la studenții din anul I, când pășesc prima oară într-un laborator.
La final de oră, o colegă îi întrebase dacă ei n-au aparatură în laboratoare. Sau de ce erau așa uimiți la partea practică.
Iar unul dintre francezi răspunse:
”Avem aparatură și instrumente, dar nu ca astea. Din astea am văzut doar în muzeul facultății noastre și n-avem voie să le folosim.”
….
….
….
Well…
1 – 0 pentru Facultatea de Farmacie din Franța. La replica aia nu mă așteptam.
Dar acum îmi dau seama că are sens să fie așa entuziasmați că se jucau cu aparaturile noastre.
Pentru ei era ceva cu acces limitat în Franța. Tehnic, they can watch but they can’t touch.
Dacă ceva e interzis sau cu acces limitat, devine mai palpitant.
Chiar dacă sunt convinsă că aparaturile lor din Franța sunt peste nivelul celor din Iași, pentru ei erau valoroase astea pentru că n-au avut acces la ele.
Asta poți face și cu serviciile tale.
Dacă limitezi accesul, devin mai valoroase. Atâta timp cât oferi servicii de calitate, clienții cu care lucrezi sunt mulțumiți și ai ceva experiență în domeniu.
Iar dacă ești freelancer, ai un motiv bun să faci asta.
Lucrezi singur și poți lua un număr limitat de clienți.
În schimb, dacă limitezi accesul doar ca să faci scarcity, dar n-ai motive destul de bune să faci asta, nu e chiar cea mai bună abordare.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc