Eram în ultimul an de facultatea și aveam niște crampe infernale. Atât de nasoale că abia puteam să merg dreaptă.
Dar trebuia să-mi adun toate forțele și să mă duc la farmacie, să iau ceva să scap de ele.
Așa că am tras adânc aer în piept și am făcut un drum de 5 minute în vreo 15. Am intrat în farmacie și, când mi-a venit rândul, i-am spus farmacistei:
”Vreau ceva să scap de durerea asta. Îmi puteți da ceva până când ajung la medic?”
Probabil după cum arătam, și-a dat seama că aveam nevoie de ceva puțin mai puternic decât clasicele variante. S-a întors spre un dulap din spatele ei și a scos o cutie.
”O să-ți dau X. Dar să știi că nu poți lua mai mult de una pe zi. La cum sunt formulate, doza se eliberează treptat în 24 de ore…”
”Știu cum funcționează. Sunt studentă la farmacie, nu-i nevoie să-mi explicați,” i-am zis sperând să grăbim puțin procesul, ca să ajung acasă și să iau o capsulă.
Farmacista a rămas pe loc uitându-se la mine, apoi a dat dezaprobator din cap.
”Proastă decizie ai făcut! Mai bine alegeai altă facultate, că în domeniul ăsta nu mai merită să lucrezi. Salariu prost, multe bătăi de cap și mai dai și de oameni dificili…”
Dintre toate lucrurile la care mă așteptam să mi le spună, asta nu era nici ultima variantă de pe listă.
Am privit mai bine spre ecusonul ei și era și farmacist manager. Înseamnă că avea câțiva ani de experiență în domeniu.
Momentul ăla a rămas cu mine până azi. Îmi amintesc cu câtă ură a vorbit despre domeniul în care lucrează de parcă s-a întâmplat ieri.
Pe atunci, deja începeam să mă gândesc dacă farmacia e o variantă bună pentru mine.
Căutam și alte opțiuni de carieră pe care le-aș putea încerca.
Știam foarte puține persoane mulțumite de cariera lor. Și totuși, oricât de mulțumite erau, cel mai bun moment din zi pentru ele era când rupeau ușa la final de program și ajungeau acasă.
Citisem la un moment dat într-un articol că cel mai bun lucru pe care îl poți face este să observi persoanele mai în vârstă ce lucrează în același loc ca tine.
Așa cum arată ei acum, cel mai probabil vei fi și tu la vârsta lor.
Ei bine, am făcut asta.
Și profesorii și alți farmaciști întâlniți mi-au confirmat că luam decizia bună să abandonez domeniul.
Astăzi, cu bune și cu rele, copywritingul și freelancingul mi-au oferit libertatea pe care puține cariere mi-ar fi oferit-o.
Nu mă refer aici că pot lucra de oriunde sau la ce oră vreau.
Ci pot alege cu cine lucrez, în ce proiecte vreau să mă implic și-mi pot face programul așa cum mi se potrivește mai bine.
Asta în timp ce fac ceva ce-mi place: scriu, citesc și învăț chestii noi.
Deși n-am mai întâlnit-o pe doamna de la acea farmacie, încă mă gândesc la ce mi-a zis atunci.
Cuvintele ei au fost ceva ce m-a motivat să caut altă direcție în care să merg.
Dacă ai nevoie de ajutor sub formă de consultanță pe partea de copy sau sugestii de îmbunătățit o pagină de vânzare, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc