Ca să adun niște păreri despre cartea de ficțiune la care am lucrat, am trimis documentul unei prietene să-mi spună cum i se pare. Și să-mi răspundă la niște întrebări pentru feedback, să văd ce pot îmbunătăți.
Acum 2 zile mi-a spus asta:
”N-am mai citit 100 de pagini deodată dintr-o carte de ani buni. Îmi place că se întâmplă lucruri în ea, are acțiune. Nu-mi descrii pagini întregi de peisaje și decor.
Dar un lucru nu înțeleg la pagina 17. Cum are loc incendiul ăla? Poate omit eu ceva.”
După ce-mi spune asta, mă întorc la pagina 17.
În mintea mea e clar cum se întâmplă și mi se pare destul de logic (mă rog, cât de logic poate fi pentru o carte în care personajele suflă flăcări, au puteri telekinetice și îngheață oameni).
Iar acum după ce mi-a punctat ea pagina și am recitit, mi-am dat seama că am uitat să adaug detaliul care explică incendiul.
S-a rezolvat cu o propoziție, dar m-am mirat cât de mult poți să cazi în capcana cunoașterii.
Tu știi ce se întâmplă, ți se pare ok explicat. Crezi că alții se vor prinde. Dar de fapt nu adaugi fix acel detaliu necesar, crezând că se înțelege de la sine.
Asta se poate întâmpla și când comunici cu audiența ta.
Crezi că ei ar trebui să știe ceva și omiți din mesaj. Doar că dacă omiți asta, cine citește pentru prima dată posibil să fie confuz.
De asta prinde bine să apelezi și la păreri externe înainte să trimiți un text.
Pentru că poți găsi lucruri de îmbunătățit, ca mesajul final să fie clar și pentru audiența ta, nu doar pentru tine.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc