Sunt în tramvai cu Constantin și mergem spre casă. După ce mă așez pe scaun, îmi scot din geantă o carte de ficțiune (Scânteie în beznă de Stacy Willingham – dacă îți plac thrillerele, o recomand, m-a prins de la primele pagini).
La următoarea stație, urcă niște tipi care n-au auzit de căști și încep să pună manele pe telefon, doar glasul și râsul lor auzindu-se în tramvai. Și o țin așa mai multe stații la rând.
”Nu înțeleg cum poți citi așa,” zice Constantin, evident iritat de noii pasageri.
”Simplu, vreau să citesc. Așa că încep să citesc și ignor ce se întâmplă în jurul meu. La mine merge.”
Și cam la asta se rezumă tot ce fac, inclusiv pe proiecte personale, client work și alte activități pe care le fac.
1. Vreau să fac acel lucru.
Și dacă înainte să încep nu vreau să-l fac, încerc să-mi dau seama de ce.
Fie de lene, fie e un task repetitiv de care m-am plictisit, sau nu-i văd rostul, fie n-am energie de el acum.
În funcție de caz, decid dacă amân sau am nevoie de ceva să mă motiveze.
2. Încep să fac asta.
De obicei etapa asta poate fi extrem de ușoară, sau mai grea.
În zilele când e mai greu să încep ceva, găsesc metode să prind momentum.
De exemplu, dacă mi-e mai greu să scriu un email, scriu în linii mari despre ce va fi și cum va arăta, apoi îl dezvolt.
Ăsta e un lucru pe care l-am preluat de la scris ficțiune și l-am introdus în copy.
Când scrii o scenă de ficțiune, de obicei începi cu un outline (o structură cu ce face protagonistul, cine sau ce se opune, ce vrea să obțină etc). Și de acolo dezvolți în scena finală.
Așa fac și la copy, când îmi e greu să scriu un text. Încep cu un outline în linii mari, apoi revin, leg ideile și îl dezvolt.
3. Ignor ce se întâmplă în jurul meu.
Când lucrez, sunt foarte atentă pe ce fac și ignor restul, mai mult sau mai puțin intenționat.
E ceva ce am antrenat din facultate, pentru că învățam în mall.
Era mai liniște decât în cămin 😅 Și în bibliotecă erau prea mulți oameni stresați și mă stresam și eu.
Făcând asta 5 ani, acum pot să mă concentrez ușor cam în orice mediu.
Atâta timp cât nu-mi sare o maimuță dansatoare să-mi fure laptopul și să fugă cu el, sau nu urlă cineva atât de tare încât se aude în 5 vagoane de tren doar vocea lui sau a ei, I am good.
Nu zic că asta e cea mai bună variantă de a lucra.
Pe mine m-a ajutat să mă adaptez să lucrez sau să citesc în orice condiții, ca să pot folosi timpul ăla pentru ceva util, în loc să ascult manele în tramvai și să mă enervez că n-ajungem mai repede acasă.
Dacă ai nevoie de ajutor pe partea de copy ca să rezolvi anumite probleme de pe proiectul tău, mă găsești aici:
https://361va7hc15p.typeform.com/consultanta
Elena Petriuc